comfortably numb

Mi-am pierdut imaginea din oglinda desenand cu rujul conturul buzelor.
imi caut parca nemiscat identitatea adancindu-i colturile.
nu-mi mai simt buricele degetelor, parca mi-ar fi fost retezate de privirea ascutita a vietii care parca mi-ar fi furat glasul prin bataile constante si monotone ale inimii.
nu-mi mai recunosc trairile, le privesc intr-un cub de sticla zbatandu-se ca sa nu ma indeparteze.

o imagine nemiscata a unei furtuni interioare. un calm ce urla in fiecare secunda care trece. nu cred ca stiu nici sa ma mai impiedic, respir la fel, fara motiv, fara idei, fara sa mai cred. ceva, orice. se indeparteaza imaginea mea de mine si ma privesc ca pe un gol inghitit de mii de oglinzi.
sunt muta in simtiri, au amortit suspendate de prea multa asteptare. am paralizat intr-o stare de nestari, intr-o imagine alba, intr-un aer rece, in mine si in ochii obiectiv. o fotografie alb negru a unor clipiri subiective.
as vrea sa imi deschid ochii intr-un nou album, sa-mi reconstruiesc conturul gandurilor, sa regasesc o definitie a mea, un sinonim al meu, daca nu in priviri cunoscute, in oglinda altei reflectii. respir prin alti plamani tragand cu greu aer in piept, incercand sa-l strecor intr-un nou eu, intr-un alt eu recunoscut.
dar pana atunci, zambiti va rog...

impiedicat in cotidian

In intunericul ridurilor palmei imi sta ascuns umorul. A fugit de penibil si incearca sa respire putin aer curat printre degete. Cred ca-i e dor de mazgaliturile de pe foaie si de biletelele pierdute prin buzunare sau caiete si carti. Il privesc chinuind un zambet trist stiind ca nu ii voi mai putea desena aceleasi ganduri schitate anterior. M-am pierdut in detalii, in amuzamentul altora, in reflectia din oglinzile privirilor lor. Mi s-au uscat lacrimile printre crapaturile buzelor si nu mai pot decat sa trag aer in piept si sa expir cu greu toate trairile intr-un singur sunet.

Mi-am pierdut umorul printre ridurile palmelor, s-a saturat de colturile buzelor mele trase cu forta de cuvintele seci ale altora. Mi-a lasat pe varful limbii gustul usor piperat si amar al ironiei. Atat. Si acum asta e tot ce a ramas. E tot ce nu ma incurc sa fac.

Ma ascund in ridurile palmelor mele, privind printre degete umorul care pleaca cu capul intors si ochiii inclestati, cu spatele cocosat si cu lacrimile uscate in crapaturile buzelor. L-am uitat si acum il caut in tremurul respiratiei si in amintirea unui parfum. Poate ma pierd si eu in ridurile palmelor...

Mental pause

Azi am un blocaj...nu pot sa scriu despre nimic...am fost la munte in weekend si m-a bulversat...se pare ca atunci cand suntem fericiti nu prea mai avem talent sau talente. Nimic. Totul este alb...alfi, soricelul din capul meu si-a pierdut rotita si acum alearga disperat sa o prinda in jurul urechilor (dar isi prinde urechile! hmm, ceva...e bine? nu prea...). Se pare ca veselia nu face bine la artisti. Si nici la cei care scriu pe bloguri. Daca nu esti deprimat si cu vodca in fata nu poti produce. Nimic. Nici macar o conversatie dar un monolog filozofic. Nu stiu ce sa fac, am incercat sa ma uit la stirile de la ora 5...nimic, sa ii privesc pe colegii mei care muncesc, nimic. Sa imi amintesc ce salariu am...nimic. Cum poti sa te deprimi in tara asta unde totul e la ordinea zilei? Am cautat niste oameni fericiti poate poate..dar nici unul. S-au ascuns probabil de mine ca sa nu scriu ceva..sunt sigura. Egoisti toti, foarte egoisti. Dar doar in ceea ce priveste fericirea. Daca e vorba de putina melancolie...e reducere sau promotie sau...orice numai veniti de luati. Pe cine ai auzit tu ca isi impartaseste fericirea cu atat patos cu cat isi indruga lamentarile? Pai ce...sa te bucuri ca te bucuri..nu frate, ne lamentam pana si ca ne merge bine(vezi postul asta). Pare a fi o boala nationala dar care...suprinzator...amuza. (Nu, inca isi cauta rotita...daca se intreaba cineva).
Cand suntem bucurosi parca ne loveste ceva, vine sfarsitul lumii...tremuram din tot corpul si ne asteptam sa ne cada cerul in cap la fiecare secunda...nu, nu, sigur mi se va intampla ceva rau ca sunt prea fericit. Mai bine tac...daca nu stie nimeni...poate nu pica. Fericirea parca e mai tragica decat tragedia...daca ceva e tragic, phiu..e ok..e de bine ca tot raul asta trebuie sa se schimbe in bine...dar si cand se schimba. Privesti speriat in toate partile temator sa nu preceada ceva rau. Apropo de asta, e culmea cum nimic nu trebuie sa ni se intample noua, orice ar fi mereu spunem: Nu pot sa cred ca mi s-a intamplat mie!
Auzi de treburile astea dar nu crezi ca tie...Da, adevarul e ca vecinul e singurul cu capra deci clar lui trebuie sa-i moara, omiti sa privesti cireada de capre din ograda ta. Eh, sunt defapt niste oi care si-au intins parul, ca se poarta. Asa ca umbli tantos printre ele convins ca totul este zen, fara nici o grija. Si cand se intampla ceva...vaaai, cum? mie?
Dar, revenind la veselie...se pare ca nu face bine la sanatate, nu mananci, inima iti bate tare, tenul tau se rideaza de la zambet, rotita fuge si soricelul dupa ea...clar urmeaza ceva rau dupa...asa ca...eu o sa incerc sa ma concentrez pe o parte emo a mea, pe care vad ca si-o dezvolta cat mai multi, am sa-mi intind si eu parul...ca oile...aa...d-aia moare capra vecinului..ca este o oita emo! Oitele emo sunt defapt caprele vecinului:(da...toti suntem vecinul cuiva)..nu, inca isi cauta rotita...ma duc sa-l ajut...

unul..altul...

UNUL:la un bal mascat degraba
UNUL:vine o baba
ALTUL: vine-un mos mai ciudatel
ALTUL:e pilit asa nitel
ALTUL:si pe baba o ciupeste
ALTUL:o atinge, ii zambeste
UNUL:o maseaza, o streseaza
UNUL:pana baba ii cedeaza
UNUL:si cedand la insistente
UNUL:peste masa se lungeste
ALTUL:si cand sa ajunga sa fac ultimul pas
ALTUL:: mosul ramane in impas
UNUL:cu viagra'n buzunare
ALTUL:si cu mosu-ntre picioare
ALTUL:ei doi brusc realizeaza
UNUL:peste salata el sare
ALTUL:ca mosul nu prea mai functioneaza
UNUL:iara baba cracanata
ALTUL:ramane cu buza umflata
UNUL:vede cu ochiu' stang o rata
ALTUL:da coate s-ajunga mai in fata
ALTUL:ca orice baba se intreaba
ALTUL:unde este ratoiul cu tyreaba
UNUL:cum, de ce, si cum de unde?
ALTUL:ca rata este putin cam ocupata
UNUL:mosu' ramane fara scule
ALTUL:mosu oricum degeaba le avea
ALTUL:ca oricum nici baba nu putea
ALTUL:ca stii cum e dupa o anumita varsta

UNUL:hai una mai putin porcoasa


UNUL:pe sub geamul de ipsos
UNUL:un pikamar mofturos
ALTUL:scoate sunete rebele
ALTUL:nimeni nu stie ce-i cu ele
ALTUL:cu pleata-n vant ca-n anii tineretii
ALTUL:el ar fi vrut sa sparga doar peretii
UNUL:muncitorii's cu peretii
UNUL:si cu pleata fumeganda'i
UNUL:canta roace sa'mi ajunga
ALTUL:si cu nasul infundat
ALTUL:tu esti izolata la pat
ALTUL:sau in pat
UNUL:ma mai uit, mai urmaresc
ALTUL:ce sa fac sa nu ma plictisesc
ALTUL:as pipa la o berica
ALTUL:fie ea cat de mititica
UNUL:cum ai tarii osteni muncesc
UNUL:sictiriti si obositi
ALTUL:dar cu berica impliniti
UNUL:si cu vodka'n rauri plina
UNUL:as mai avea niste benzina
ALTUL:ce ne tine de benzina
ALTUL:si noi gasim aceeasi rima

"Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine."

Incep acest post in ideea urmatoare : "Inteligenta este capacitatea cu ajutorul careia vom intelege, pana la urma, ca totul este de neinteles."

Ce ne facem domne cu teoriile astea? Mereu exista cineva care sa aiba o teorie despre ceva...ne sufocam unii pe altii cu idei despre cum ar trebui sa ori ce ar trebui sa in functie de cum bate vantul in ziua aia sau pe ce parte ne-am trezit. Eu lansez teoriile forte cand sunt...sa zicem...usor alcoolizata. Si a doua zi...si defapt...si defapt....cred ca in mare asta e cam tot ce fac...lansez teorii. Teorii care incearca sa raspunda la nu stiu cate intrebari sau care incearca sa educe pe cineva in vreun fel sau altul. Te face sa te scarpini asa putin in crestetul capului. A da, si asta mai fac destul de des in ultimul timp.
Aseara s-a produs genul de situatie extrem de favorabila pentru lansat teorii si decolat teorii si in fine....prabusit si sarit cu parasuta pentru a te salva teorii.

Am simtit ca:"Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri..."

Asa ca...dupa ce am avut niste discutii interesante la un pahar de bere cu o prietena am pornit spre casa unde am mai avut niste discutii la un pahar de bere cu oameni de pe messenger. Asta cu oamenii nu era planuita, as fi avut o discutie si doar cu paharul de bere insa totul se intampla pentru un motiv! In fine..si primesc eu, dupa alt pahar de bere un link ce ducea la un articol despre economia mondiala. Foarte tare m-a afectat acel articol...se prabuseste domne, se prabuseste. Am spus tuturor din casa, ei au incercat sa inteleaga si sa ma consoleze..si asta le-a fost..ca am lansat eu vreo cateva teorii asa micute de inceput. Nu mai tin minte care exact,bineinteles, dar stiu ca au fost cateva. Si adevarate evident!

Si atunci mi-am spus : "Cine intreaba e prost pentru 5 minute, dar cine nu intreaba ramane prost pentru totdeauna..." si...ca "Toata lumea se plange ca nu are memorie,dar nimeni nu se vaita ca nu are logica"

Si dupa ce pe ei i-am inchis m-am intors la prietenii mei de pe mess care...nu stiu cum au facut..dar aseara toti au fost filozofi. Si din discutii in discutii am descoperit o persoana la fel de apta pentru teoretizare ca si mine. Si de n-am teoretizat...e adevarat din cauza intensitatii s-a intamplat sa nu mai nimeresc tastele si sa iasa ceva de genul "decimfix asyta sunteti"...partenera de discutii m-a rugat atunci politicos "scrie si tu mai coerent k io ma chinui".

Ideea mea era ca "Sunt oameni care nu gresesc niciodata, fiindca nu-si propun nimic inteligent..."

Discutiile insa au continuat si s-au aprofundat si am ajuns chiar sa teoretizam in paralel dar totusi impreuna.
Si acum dupa acea seara interesanta toate aceste discutii serioase si educative mi-au ajuns in sfarsit la cap si acum as putea spune ca le simt cu toata intensitatea.

Concluzia a ramas ca "Sunt oameni care nu gresesc niciodata, fiindca nu-si propun nimic inteligent..."Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de 2 ori se va intampla cu siguranta si a 3-a oara..."
Ma repet cumva? nu-i nimic..."Errare humanum est"...

Umor de blonda. situatie blonda.

Cand crezi ca ai ajuns in fundul prapastiei in materie de amuzament apare mereu o intamplare noua care sa te impinga mai jos in pamant, sa te trezeasca la realitatea cruda a umorului de situatie. Si ajungi sa te pregatesti pentru ceva si sa primesti fix genul asta de umor care te invaluie si te surprinde si de care ai vrea sa razi dar parca mai bine nu. Exista multe tipuri de umor, unele pe care le stapanim si altele pe care nici nu le recunoastem. Acum este vremea sa vorbesc despre umorul neasteptat, imprevizibil si uneori desi deseori nu chiar atat de hilar. Acest tip de umor te lasa cu gura cascata, cu buza umflata, cu o spranceana ridicata si cu un scarpinat nedumerit in functie de gradul de surprindere produs. Genul asta de umor survine dupa ceva timp in care stai cu gura cascata si cu degetul in par, in timp ce incerci sa faci alte lucruri dar te gandesti cu stupoare...ce naiba s-a intamplat. Cand mergi pe strada si iti zambeste cineva provocator ii raspunzi cu placere ca mai tarziu sa vezi ca erai plin de pix pe fata, cand vezi un scaun gol in masina si te grabesti fericit sa te asezi, te ridici incet si timid pentru ca scaunul era ud, cand vezi ca cineva se apropie de tine cu intentia de a te pupa si brusc isi retrage corpul lasandu-te suspendat in aer cu buzele tuguiate te scarpini usor pe fata si intorci privirea...genul asta de umor. Clar vi s-a intamplat sa aveti o parere buna despre voi care sa va fie trasa de sub picioare lasandu-va atarnand de un fir subtire subtire subtire de rusine, din diferite motive, de altfel, destul de amuzante. Dar pentru ceilalti. In astfel de momente nu prea mai stii unde te afli, tu aveai o impresie care defapt era cu totul alta si acum te scarpini nedumerit privind umorul pe buzele si in ochii celorlalti. Si incerci sa dregi intr-un fel sau altul lucrurile, daca se mai poate, astfel probabil reusind sa le strici si mai tare sau...le lasi asa cum sunt pentru ca oricum nu mai e altceva bun de facut. Si inchizi frumos usa de la portiera cu o grimasa putin stanjenita si cu acelasi deget in par si incerci sa procesezi cam ce si cum pana cand realizezi ca e mai buna o ciocolata calda si un film si te trezesti a doua zi pentru a infrunta o noua situatie de genul care s-ar putea sa se sau sa nu se intample. Azi.

Humor hordinar hextraordinar

Uneori, umorul cotidian ne lasa un gust amar si o grimasa fortata pe fata in incercarea de a intelege si a trece mai departe. Din zeci de intamplari posibile, reusesti sa te impiedici fix de cea pe care ti-o doreai cel mai putin. Si speri si tot speri si speri mata vorba aia pana cand nu mai poti rezista sa respiri sacadat si tremurat si atunci fugi. De oameni construiti de intamplari in diferite ipostaze de ipostaze create de oameni diferiti sau de intamplari punct. Nu poti renunta in a te chinui sa gasesti hazul de necaz din ele si atunci schimbi perspectiva ca si cum ai da cu pasta corectoare peste ce ai scris si zambesti. Reusesti sa gasesti umorul negru al romanului a carui a doua natura este autoironia si frate de suflet ii este cinismul. Pacat ca nu stie sa le defineasca, dar sa le aplice, prea bine chiar. Si le construiesti asa trase de par si ajungi sa te confunzi in stari, sa razi cand trebuie sa plangi si sa nu mai stii sa razi cand e bine sa razi. Si pe masura ce treci prin mai multe te transformi in robotelul cinironic. Si atunci inventezi cuvinte ca sa te amuzi. Si scrii ca sa te amuzi. Si culegi situatii ca sa te amuzi. Dar nu te amuzi, poate reusesti doar sa amuzi si asta ajunge sa fie o satisfactie indeajuns. Cauti sa te ciocnesti de penibilul altora, penibil de care fugeai cu atata patos pana acum. Privesti in jur si vezi un ridicol familiar, ridicolul fiecaruia in parte de care ne e rusine tuturor. Penibilul acesta cotidian care ne face sa fim retrasi sau inchisi sau timizi si mai ales cinici care ne acapareaza pe masura ce crestem. Il numim maturitate, as prefera sa-l numesc plafonare. Ar trebui savurat din ce in ce mai mult orice moment pentru ca si simturile se dezvolta dar fuga asta de gura lumii ne face sa le astupam cu obraji inrositi si cuvinte rautacioase si indreptat degetul catre altcineva pentru a deveni invizibil. SI astfel toti devenim niste mici degete mijlocii.
M-am saturat de ochii dati pe spate, de tot felul de caricaturi de priviri crispate si speriate dar in acelasi timp flamande pentru rusinea celuilalt. Ajungem sa radem de noi prin altii fericiti ca "bine ca nu eram eu". Si scarba asta de oameni creste si creste si intervine IQ-ul si vesnica intrebare absolut ridicola "Cine-i lasa pe oamenii astia sa faca copii?" As avea cateva raspunsuri pentru cei care se cred mai buni si se amuza de ridicolul celorlalti. Iesiti din cerc si priviti-va propriul ridicol, s-ar putea sa aveti ceva surprize. Si sa va cada degetul.
Sa ne cada la toti degetele sa fim obligati sa ne privim fata in fata. Asta da ar fi amuzant. Penibil de amuzant as putea spune. Cine lasa primul degetul jos?

CU CU vinte..despre CU vinte

Ok...incerc acum sa-mi dau seama ce anume va ocupa primul loc in aceasta mirifica zi de marti 21 in preferintele monologurilor mele(si asa s-au dus deja 2 randuri...)aproape...2....randuri.
Buun...ce ma deranjeaza pe mine este discutia cu subinteles...genul asta de discutii ma scot din sarite...de exemplu: eu am ramas singur azi acasa(;))...sau...iubi, am vazut azi niste pantofi asa fruuumooosiiiii?(;)) sau...am nevoie de afectiune(;))...si ce anume declanseaza alarma in privinta genului asta de abordari...fata. Ori un zambet smecher in coltul gurii sau o semisubtila inchidere a unui ochi sau o privire de catelus plouat. Cuvintele folosite ca niste coduri secrete pe care celalalt TREBUIE sa le cunoasca sunt cele care ne umplu fiecare zi. De nervi.
Si astfel ajungi sa faci un fel de spanzuratoarea in mintea ta incercand sa ghicesti defapt ce vroia sa spuna persoana de langa tine speriat poate ca daca vei gresi n-o sa ai parte vreo cateva saptamani de nimic sau stii exact ce vrea sa spuna persoana de langa tine si te gandesti unde sa mai fugi la dezgustarea fata de replica libidinoasa si te gandesti cum sa faci sa nu ai parte vreo cateva saptamani de nimic.
Replicile de agatat sunt cele mai nefolositoare/amuzante tipuri de abordari de care am avut parte la viata mea...de la : "domnisoara aveti un ceas?" la "Te-a durut?...Cand ai cazut din cer?" barbatii au o imaginatie extraordinara in a debita replici ieftine, dar sa fim seriosi in destul de multe cazuri, de efect(daca ai vreo cateva pahare la bord).
Si femeile au replicile lor de agatat dar sunt mai degraba non verbale decat verbale. Se uita la tine insistent pana simti o privire taioasa in ceafa, te intorci si atunci stau cateva secunde dupa care lasa privirea zambind timid...Si daca reusesti sa iti faci curaj sa te duci la ea, cu replicile prea bine cunoscute, tot singur vei dormi la noapte...adica, sa zicem, ajungi sa ti-o faci tu cu manuta ta.
Alte replici impactante sunt cele de genul: N-o sa se intample nimic! eu vreau sa fim doar prieteni! Eu caut o relatie serioasa! si vesnica: Am nevoie de afectiune! In mare, toate inseamna : Vreau sa te fut! De ce? De ce nu?
La polul opus avem replicile: Ai spalat vasele? De ce nu ai lasat capacul jos? Tot eu sa am grija de animal? Cine era la telefon? care in mare inseamna: Bun baiat, bun baiat!
Discutiile deschise despre sex nu vor exista niciodata. Chiar daca folosesti cuvinte explicite cu detalii tehnice tot se va strecura un mic subinteles pe undeva. Discutiile deschise in general nu exista decat daca sunteti de acelasi sex si straight sau frate si sora. In rest, clar cineva se asteapta la ceva din partea cuiva.
Cu toate astea am cunoscut si oameni cu abordari directe: sunt beat si vreau sa vii la mine sau pleaca pentru ca daca beau o sa ma dau la tine sau sunt beata si te iubesc. Acestea de obicei sunt sterse din memorie a doua zi. Mai...imi cer scuze daca am spus ceva aseara, nu mai tin minte...imi cer scuze. Te-am jignit?
Nu , nu-i nici o problema. era de la alcool...imi pare rau.
Alcoolul reuseste mereu sa le rezolve pe toate, tot ce vrei sa faci dar n-ai curaj il faci dand vina pe alcool. La fel si cu tot ce ai facut si regreti ca ai facut..dai vina pe alcool.
Cred ca asta e cea mai tare dintre toate replicile cu subinteles: eram beat(a), imi pare rau! Care inseamna, nu...tin minte perfect tot dar as prefera sa nu-mi amintesc.
Poate daca n-am stii atat de multe cuvinte am comunica mai bine. Printr-un limbaj al semnelor probabil. sau prin sunete si toate bineinteles...cu subinteles. Intelegeti ce vreau sa spun(;))

un mare L pe frunte, de la Singur

Vesnica problema care apare atunci cand te desparti de cineva sau inainte de a te cupla cu cineva...singuratatea. Care nu ne lasa in pace si se ascunde pe langa noi tot timpul dar tot timpul. Uneori o cauti tu, alteori te impinge in fata masinii. Exista multi oameni singuri, dar nici un om singur fericit in ochiii celorlalti. Cand esti singur, toata lumea vrea sa te cupleze...:"Uite stiu eu un coleg de la contabilitate, bun baiat, cuminte, sta cu maica-sa...cred ca s-ar purta cu manusi cu tine"...sau..."Am o colega foarte draguta, nu am vazut-o cu nici un barbat pana acum deci clar e singura, se imbraca ea putin mai masculin dar cred ca pentru ca nu prea are incredere in ea...ce zici de o intalnire? "Mereu vei fi saracul sau saraca...si vei fi privit cu ochii tristi si intrebatori.."da e baiat asa bun si cuminte si frumusel, de ce nu si-a gasit si el pana acum o fata?" Parintii sunt cei mai afectati, au senzatia ca daca ai trecut pragul de 21 ani la fete si 25 ani la baieti si nu esti casatorit nimeni nu te mai ia si vei muri singur in casa cu multe animale. Dar sa trecem peste asta...
Cand esti singur nu te vor chema prea des la iesiri intre cupluri si daca o vor face, poti fi sigur ca mai este un scaun langa tine care va fi ocupat. Singuratatea surprinzator aduna destul de multi oameni langa tine, oameni care vor sa te ajute. Si asa ajungi sa te trezesti la diferite intalniri cu tot felul de oameni ca si tine speriati de ideea unui blind date sau a unui ajutor din partea prietenilor binevoitori. Mai exista si varianta de a iesi in cluburi si pe la cafenele pentru a cunoaste prietenii prietenelor prietenilor etc.
In cluburi e foarte amuzant pentru ca 3 sferturi din oamenii de acolo sunt singuri, restul sunt cupluri care n-au unde sa si-o traga sau oameni care au renuntat la orice speranta trecand demult bariera de singuratate si ajungand in sihastrie care vor sa-si mai aminteasca de ce e e aia socializare.
Si acele 3 sferturi sunt la agatat. Si cel mai tare este ca se stiu toti intre ei, sunt aceeasi si aceeasi tot timpul. (nu, nu vorbesc din proprie experienta). Ii stiu barmanii, ii stiu bodyguarzii, ii stie femeia de serviciu. Dar nici unul nu va recunoaste ca e la agatat, toti au iesit sa bea sau sa danseze. O partida inocenta de sex ar fi pur intamplatoare si neplanuita.
Singuratatea ne impinge la multe extreme: inchis in casa si uitat la filme siropoase, apelat la prietenii prietenilor, apelat la servicii matrimoniale sau la internet dating, variate animale sau ocupat timp cu diferite sporturi pentru a cunoaste oameni noi. Insa niciodata nu va recunoaste nimeni ca e trist sa fii singur. Toti care sunt singuri se simt bine singuri in club, la terase, la teatru, inconjurati de cupluri, la nunti, peste tot.
Dar singuratatea asta este si ravnita atunci cand esti prea acaparat de o persoana. E bine sa existe un echilibru care bineinteles este pur ipotetic si inimaginabil de realizat...daca apare echilibrul insa, va puteti numi prieteni nu iubiti si e trist sa fii singur cu cineva langa tine.

concluzie

azi SUGE. rau...

La mine acasa nu-i ca la tine, doamna!

Eu nu pot sa inteleg de ce Dumnezeu a creat vecinii. Si nu orice vecini, ci genul care cum aud un pas mai apasat pe hol se posteaza cu urechea pe usa si ochiul pe vizor, cei care daca te-ai impiedicat din greseala pe scari dupa ora zece si s-a intamplat sa scapi un ac cu gamalie incep sa urle ca faci zgomot si ca unii oameni au serviciu a doua zi, cei care daca esti tanar si stai cu chirie te ameninta cu politia pentru ca e o teava sparta in baia de serviciu pe care tu oricum n-o folosesti. Si toate astea bineinteles dupa ce a ai avut o zi grea sau e inceputul saptamanii si vrei sa te trezesti si tu optimist.
Astfel de vecini ar trebui sa aiba un bloc numai al lor. Un bloc in care sa se preocupe fiecare in parte de capra vecinului. Si asa toate caprele ar fi pazite si gatite probabil si ei ar vedea cum e sa iti bagi nasul in viata altora fara nici un motiv. Blocul respectiv sa contina in dotare babele care stau pe geam si urmaresc orice miscare pentru a o putea ulterior discuta total exagerat cu alte babe, acestea fiind strategic plasate la parter.
Sa mai contina mosul care urla la toti vecinii pentru ca el e nemultumit ca are pensia prea mica, baba isterica pentru care nimic nu poate fi vreodata rezolvat cu calm si fara politie si in rest toti batraneii care se iau de toti tinerii care stau pe scaun in masini, veteranii de razboi si babutele care isi pregatesc de cu seara gentile pentru a da cu ele in cap celor care isi permit sa le raspunda cand comenteaza.
Sa aiba bineinteles si burtosul betiv manelist care sa le ofere subiecte de discutie celorlalti si nevasta casnica gatita si aranjata si care...care nu stiu..e si ea pe acolo.
Blocul ala ar fi plin de pechinezi, dar plin si poate, din greseala, o pisica doua daca se nimereste o babuta singura. Ar fi si un fel de muzeu al mileurilor pe care stau bibelouri mai ales cele cu cai si cele cu pesti. O adevarata calatorie in lumea kitchului de altadata, in frunte bineinteles cu "rapirea din Serai". Ar fi extraordinar de politizat, probabil ca s-ar vota cu multe controverse presedintele asociatiei de bloc, administratorul ar fi extrem de ocarat dar si cel mai curios si implicat dintre toti gospodarii, ar exista sindicate peste sindicate, al veteranilopr, al babutelor cu geanta, al celor cu pechinezi femele si ai celor cu pechinezi barbati, ai celor cu pechinezi micsti, ar exista intalniri saptamanale pentru a discuta despre cat de bine a fost pe vremea lui Ceausescu si despre cat de impertinenti sunt tinerii, despre ce frumos si destept e catelul fiecaruia in parte si despre table.
S-ar face rezervari la bancuta din fata blocului pentru privit trecatorii, pe ore si pe zile, ar exista un orar de pastrat linistea intre 6 seara si 6 dimineata si intre 7 dimineata si 5 seara. Bineinteles si un orar de privit vecinii pe geam si pe vizor care s-ar corela cu programul telenovelelor si ar exista intalniri de povestire a episoadelor pierdute.
E bine insa ca exista si babute dragute, bunicutele de treaba care gatesc foarte bine si iubesc copiii, care mai pun o vorba buna si pentru noi, pe ele le-as pastra in bloc de dragul de a asculta povestea vietii lor care e mereu interesanta si variata.
Acum o sa-mi aprind o tigara si o sa-mi beau cafeaua de diminieata cu zambetul pe buze ca sunt la munca si nu mai am parte macar 8 ore de vecinul bucurestean de apartament.

Oh, what a fine day for science!

Ok...am vrut sa scriu despre mahmureala, despre relatii, despre nu stiu ce-mi mai trecea mie prin cap...dar nu. am sa scriu despre obsesia generala a femeilor de a crede in ocult.
De ce? pentru ca ma urmareste peste tot.E un semn, nu?
Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebe o femeie ce zodie sunteti? Si inca de cate ori, bag mana-n foc...Eu de exemplu stiu ca sunt zodia pesti. Pun pariu ca cel putin o femeie dintre cele care sa zicem ar citi ca eu sunt pesti se gandeste la ce fel de om sunt, ca da se vede...chestii normale pe care eu nu le inteleg. Ce se vede? Am o coada pe care doar anumite femei initiate o vad? Imi scrie pe frunte? Nu. Am un comportament specific zodiei. Pestii sunt delasatori, sunt la doua extreme, sunt misteriosi, sunt alunecosi...asta cu alunecosi imi place cel mai mult. Pestii sunt alunecosi! No shit. In fine, zodia unui om iti spune multe despre viata lui dar si despre viitor si relatiile cu ceilalti. Si exista tot felul de site-uri de genul care te ajuta sa calculezi fix cacaturile astea. Si astfel..in loc sa munceasca, multe femei stau pe net si isi calculeaza astrograma, compatibilitatile, isi citesc horoscopul...alinierea planetelor, daca sa iasa din casa cu stangul si nu cu dreptul, poate isi vor gasi ursitul daca merg pe jos 7 kilometri...si in functie de asta isi ghideaza viata si isi ocupa timpul cu niste treburi inutile asteptand ulterior sa se intample ceva. Si se uita in stanga si-n dreapta...se aude greierele. Daca stati si cititi si va ocupati timpul cu aflat viitorul, viitorul o sa treaca...pe langa voi..o sa va faca cu mana...
Eu n-as avea o problema cu treaba asta daca nu ar vrea constant sa ma implice si pe mine. Adica, e imposibil ca dupa ce ma intreaba cineva ce zodie sunt sa nu inceapa sa-mi calculeze ascendentul, sa-mi spuna cum era luna in noaptea aia sau etc. Sincer, imi plac surprizele, imi place sa aflu din experienta si nu cred ca atunci cand voi cunoaste pe cineva voi veni cu un test grila prin care sa aflu cat de compatibili suntem ca sa nu-mi mai bat capul cu flirt si sex salbatic si d-astea.
Dar, obsesia femeilor de a stii tot nu se opreste aici. Exista atatea modalitati de a-ti afla viitorul incat fugiti fratilor, clar exista cel putin o femeie care stie cand va veni sfarsitul lumii. Chiar aseara o prietena mi-a zis ca Iisus cand va veni, va veni la noi in apartament si va suna inainte.
Alta modalitate de a-ti afla viitorul este ghicitul. In carti, in cafea, in palma, in bob de orez cred, in orice.Imi place treaba asta cu ghicitul. cuvantul in sine, ghicit...asta...nu stiu..prin definitie iti spune ca s-ar putea sa fie total eronat ce afli, daca s-ar numi "stiut cu siguranta ca asta ti-e viitorul" in carti, in cafea, in etc poate ca as incerca asa sa aflu o data daca mancarea de la pranz e ok macar de data asta sau iar comandam pizza.
Oricum ceea ce am observat cel mai mult este ca femeile cu preponderenta isi dau in orice despre ursit. Omul care va fi langa tine si langa care vei imbatrani. Si il cauta in cafea, in alinierea astrelor, in carti in orice numai in viata de zi cu zi nu. Adica, e ca si cum in momentul in care ai aflat tot ce se poate afla...pardon ai ghicit tot ce se poate ghici in orice el va pica...asa din cer, fix la tine in brate. Pentru asta exista matrimonialele domnisoare scumpe si dragi... testul grila inainte de a incepe ceva...voila! intalnirile online sunt cele mai potrivite..si pe langa asta...exista un dialog, o persoana fizica, palpabila de partea cealalta care nu este o tiganca cu fusta lunga sau o poza a unui hippiot cu voce inceata caruia ii place sa se uite la stele si un formular cu introdu data nasterii.
Am observat ca in ultimul timp si din ce in ce mai multi barbati cred in treburile astea...dar ei cred doar daca sunt cu femei, daca sunt intre ei..sa fim seriosi coaie, imi bag pula in prostiile astea muieresti. Si sunt chiar profund interesati uneori mai implicati decat femeile care i-au initiat. Bine ca mai sunt si cei care ar vrea...dar le e rusine. Si daca o femeie ii intreaba de zodii de ghicit de etc ei zic nu cu o fata parca plansa si cu o mica scanteie in inima ca poate femeia este atat de into it incat ii spune "cu forta". Baieti dragi, nu-i nici o rusine sa te intereseze ceva oricat de femeiesc ar parea. Atat timp cat nu incepeti sa faceti si voi altora este cat se poate de ok. Si daca tot vorbim de rusini si facut sau nefacut, daca tot am ajuns pana aici, mi s-a facut si mie astrograma. Mi-a facut-o o prietena ca sa vedem noi ce fel de om sunt si cu cine ma potrivesc, ca noi nu stiam adica...nici eu nici ea nu ma cunoastem si nici nu stim ce persoana imi place mie. Si imi zicea ea acolo ...ca mi se potriveste meseria de dictator...dar...ca sunt o persoana sensibila si atrasa de ocult:...si ca voi avea o relatie cu un sef. Ok, las dictatura pentru ativa ani, sensibilitatea pentru mai incolo si ocultul uite ce surpriza!..dar..bine, sef sef..insa...eu ce ma fac? ca acum eu am un sef de vreo 60 ani cu mustata si nevasta acasa...adica...trebuie?ca nu stiu cum functioneaza astea...si d-aia nici n-am vrut sa aflu si nu ma pasioneaza deloc.
Prefer calea demodata de a intalni intamplator pe cineva si de a comunica verbal cu persoana respectiva si vertical si orizontal si nu prin datul cu presupusul al unor persoane care poate au sau n-au habar despre ce vorbesc. Desi as vrea asa acum sa stiu ce avem la masa....

nf or not nf

De ceva timp incoace cat mai multe persoane cunoscute fac parte din categoria nf. Se pare ca pe masura ce inaintam in varsta nu mai putem sa agatam la fel de des precum puteam inainte. Intrebarea este, avand in vedere ca varsta la care am ajuns nu este foarte inaintata...de ce? Te gandesti ca s-au desteptat pustoaicele, toti barbatii au devenit gay, e plina lumea de oameni urati...dar totusi, chiar nimeni? unul uitat de lume, in aceeasi situatie cu tine de care sa fii macar usor atras?
Adica, inainte aveai un grup imens de prieteni, va schimbati unii pe altii mai repede decat antrenorii la steaua si asa era o activitate constanta si intensa. Dar acum? Acum parca viata iti spune...da ce credeai ca totul e numai lapte si miere? treci la munca!
Si atunci....treci la munca...si iesi in cluburi cu baietii, respectiv fetele, in haita, pudrati si parfumati, in cautare de feromoni compatibili. Dar surpriza, nu e totul atat de simplu pe cat pare. Deja e totul atat de evident incat parca te-ai ascunde intr-o cutie si ai face o laba mica decat sa te duci la o gagica sa o intrebi cat e ceasul. Cu dansul mai greu, fetele danseaza intre ele, baietii se misca si ei usor deviat pe ritm...si daca ai avea o privire de sus, totul ar parea ca un joc constant de tetris in care cubulete tot se misca si nu-si gasesc locul.
Mai exista varianta sa te imbeti atat de tare incat sa vezi pe oricine bun si sa te trezesti a doua zi cu...Doamne, mai bine imi cadea sau se usca decat sa fi facut asta. De ce eu?
Daca ai renuntat la cluburi, mai exista varianta masina, mall, concert sau strada. Varianta biblioteca, intelegeti oameni buni, nu e plauzibila, ce rost are sa agati un om care vrea sa studieze sau sa citeasca? Te gandesti ca poate cine stie printre carti una mica? Sau in pauza de toaleta va strecurati pe langa bibliotecara si incercati sa nu faceti galagie?Oamenii care merg la biblioteca ori sunt saturati de sex pana in gat si vor si ei o pauza, ori nu au timp nici sa repire dar sa si-o traga.
Oamenii cand sunt nf se spune ca devin foarte irascibili.Eu zic ca sunt mereu irascibili doar ca atunci cand au pe cineva sunt irascibili cu persoana respectiva nu cu tine.
Sa fii nf pentru o femeie, de exemplu, poate fi o scuza foarte buna. Daca ai o perioada mai proasta si nu esti in perioada aceea a lunii..esti in perioada asta a lunii. Urlii, trantesti, urasti pe toti...lumea incepe sa se uite urat la tine...si tu, dupa ceva timp, vazand ca toti au un material consumabil atintit spre fruntea ta, spui senina...mai sunt cam nf asa. Stai linistita, oricum, daca n-o spui tu sigur ei o gandesc.
Cand un barbat e nf, e evident prin alt fel. I se citeste pe fata. Fata ii este la fel de umflata ca si coaiele. Este verde albastru si are ochii tremurati. Dar el se da cool. Si merge tantos la agatat, dupa ce a stat o ora in oglinda pentru a arata dirty shic. Si isi incepe seara cu gandul ca macar azi o sa pice ceva. Probabil el este norocosul care atunci cand si tu ai nevoie si esti foarte beata de suparare il vezi ok, miroase bine si nu necesita intretinere. dar asta e o sansa la o mie.
Dar nici el nu este scutit de toane si trantit la fel cum nici femeile nu sunt scutite de disperarea intiparita pe fata.
Suntem toti la fel si d-asta nu inteleg de ce nu reusim sa ne agatam reciproc.
Bine, mai sunt femeile care vor relatii serioase si ca atare atunci cand se combina cu un tip el fara sa stie are deja cativa copii si un labrador. Acestea sunt cele care se lasa greu. Insisti, insisti si daca ai norocul sa spuna da...mai bine mergeti la ea acasa pentru ca altfel a doua zi, baia ta va mirosi a pot pourrie(mi-a luat ceva sa gasesc cum se scrie) si nu-ti vei mai recunoaste sufrageria.
Pe de alta parte mai exista si barbatii de genul asta, care se vad deja mutati cu tine cand tu vroiai doar sa te destrezezi. Femeile care vor sa se destreseze sunt insa greu de depistat asa ca poti incerca...dar cu riscul sa prinzi prima varianta.
Pentru toti cei care sunt nf la ora asta, va pot spune, stati linistiti pentru ca nu sunteti singuri. Chiar, daca s-ar aduna toti oamenii nf la un loc cred ca s-ar face o gramada de sex. Ce ti-e si cu lucrurile astea, de ce sa simplificam cand putem sa ne plangem si sa alergam dupa iepurasi de neprins.

Jurnal de bord

As fi vrut sa evit sa scriu despre asta...poate chiar sa scriu..dar..timpul meu liber ma preseaza. Lucrez...de ceva timp intr-un loc...plin de...viata. O spun timid, cu puncte de suspensie, usor in soapta ca sa nu ma auda cineva pentru ca si acum tot acolo sunt; intr-o mica pauza ce ar fi putut fi de tigara dar portofelul meu a luat taxiul fara mine acum ceva timp iar banii au zis sa-i tina de urat si ei.
Asa ca sunt in fata monitorului, cu ochelarii pe nas incruntata parca la cineva, cascand repetat de vreo ora incoace si trebuie sa vorbesc despre ceva ce ma macina demult. Ce este acel ceva? Locurile de pe scaun. Da da, acest subiect cliseic, redundant, probabil deja-vu-ist pentru fiecare in parte. La ce locuri de pe scaun ma refer...la autobuze, metrouri...mijloace de transport in comun.
De ce vorbesc despre ele tocmai azi? Pentru ca bineinteles, azi a avut loc un eveniment care mi-a reamintit de goana dupa locuri. M-am urcat linistita in masina spre munca, placut suprinsa ca am loc liber si nimeni nu ma impinge sa urc mai repede sau imi da un cot in gura pentru a ma depasi strategic in lupta pentru scaune. Masina lejera, cu locuri berechet, parca dadeam un bairam. Ma bucuram in sinea mea de una singura ca am prins linistea asta atat de ravnita de noi cei care stam si-asa prea mult jos.
Eh..in acel moment, ca un fel de...dar tu ce crezi ca viata e roz? e gri draguta, gri cu glas pitigaiat si ochelari de batranica...o batranica mi-a spus ca ea vrea sa stea in locul meu...sa ma dau la o parte sa se aseze. M-am comformat..na...era o batranica, mi-e frica asa de ele ca nu stiu ce au in geanta...si m-am ridica timida sprijinindu-ma de bara si hotarata sa nu mai stau jos ca probabil ma mai ridica cineva. Am incercat sa trec peste moment, sa ma duc iar in gandurile mele cand...aud acea voce pitigaiata in urechea dreapta si simt cum un cot ma inghionteste.

Pauza de meditatie:
Mai dar ce se intampla, e plin de batranici care pandesc tineri sa le ia locul sau ce? Un fel de scop in viata..ies din casa, ma sui in masina, imi pun baticutul de babuta simpatica sau imi iau palaria de mosulica serios, cu ochelarii pe nas si pandesc tinerii in statia de autobuz. Si cum vad unul ca s-a asezat pe scaun, pac ii dau una peste ceafa...treeciiii...tineretul din ziua de azi...offf

Revenind:

Nu, nu era alta, era aceeasi, aceeasi cu o voce pe care nu as fi crezut-o atat de puternica si un cot foarte ascutit. Ce se intamplase...afara ploua, geamul deschis, pic pic...la babuta pe fata..si nu-i prea convenii ei asa...deci in loc sa inchida geamul s-a gandit sa-mi ia mie locul din picioare. Da da, locul din picioare. Si nu asa oricum ci cu aceeasi violenta sedentara cu care ne-am obisnuit toti in lupta pentru locurile de pe scaun.

Eu una nu inteleg goana asta disperata, fara limita de varsta, de a sta jos. Oricum masina se umple pana la refuz si la un moment dat vei primii o lovitura pe undeva sau vei fi impins in geam. E adevarat, esti pe scaun cand se intampla asta...dar asta presupune ca nu mai esti la acelasi nivel cu cei ce te imping. Ajung sa te impinga cu burta sau fundul in fata. Daca nu te imping macar le plaseaza strategic acolo.
La fel nu inteleg nici insistenta de a sta pe un anume loc atunci cand sunt atatea libere. Mi s-a mai intamplat sa ma asez pe scaun, cu masina cu alte locuri libere si sa simt in ceafa o respiratie nervoasa sau o privire taioasa. Parca eram la spectacol si ma asezasem pe locurile rezervate. Imi pare rau, ma dau mai incolo, vad piesa din picoare numai nu dati cu geanta.
La fel de simpatice sunt si comentariile referitoare la tinerii care stau, fara vina lor pe scaun intr-o masina. se aduna asa un grupulet de batranei morocanosi care incep sa discute sa auda toata masina cat de nesimtiti sunt unii ca nu cedeaza locurile. si sta saracul tanar parca sperand sa se ascunda cu nasul in pamant si ascultand neputincios ocarile grupului. Si nici n-ai ce sa faci, sa le zici ceva? Te intreaba daca te simti...sa te ridici?e prea tarziu...sa te faci ca ploua...nu te lasa.

Din cate am observat eu mijloacele de transport in comun sunt sursa multor grimase ale penibilului la adresa noastra:pe langa tipicul scaun ar mai fi pipaitul in masina, mirosul de parfum abundent, certurile dintre sardine cand e masina ticsita de oameni, domnul sau doamna care insista sa avansati putin desi deja oameniii au luat forma masinii, discutiile despre cum se poticnesc unii in usa, incercarea disperata de a cobori si privirile ucigase ale celor care da, s-au oprit in fata desi coboara la ultima statie, secolul 21 care permite oricui sa isi poarte alaturi telefonul cu maneaua data la maxim si muulte altele. Pe masura ce mi se vor intampla le voi povesti cu placere.
Momentan scaunul a fost primul pe lista si jos palaria celor care sunt si-asa saturati sa stea la munca la serviciu si permit celor care nu se satura in a isi mari fundul de a sta si in masina pe scaun.

Durerea de a doua zi

Aseara am iesit in crasma. La un suc cu o prietena, betiva cu certificat! Sucul acela de hamei a fost bun. Primul. Dar cum sa ma opresc acolo, ce maine am munca? Nuuu. Asa ca, inca o bere va rog. O gura de bere, un fum, o discutie, mai un zambet mai o barfa, se face tarziu. As merge acasa dar parca nu as merge. Trebuie sa-i spun la multi ani unui prieten. Ii spun, apoi ma reintalnesc cu pretena sa mai bem un suc de la revedere. Deja capul meu zambeste fara nici un fel de sinapsa de la creier...e totul bine, zambesc si ma transform. usor usor parca imi creste cocoasa, fata se topeste incercand parca sa se ascunda undeva sub pamant, corpul incepe sa duca o lupta acerba cu psihicul si eu, bineinteles, parca undeva in afara situatiei, zambesc. Pai ce altceva sa fac? E singurul gest de care mai sunt in stare.
Trebuie sa ajung acasa, e deja ora 23 dar eu sper sa am noroc si sa prind masina. La revedere, pup pup, ma duc in statie. Un om a facut greseala de a ma intreba daca a trecut demult masina. Nu , eu una cred ca o a vina. Omul incepe o discutie: eu cant aici la pian si tocmai ce m-au tinut mai mult si sper sa prind ceva. Unde, aici la festival 39?Da. A pai trebuie sa va plateasca bine, sa va dea bani de taxi!

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebe cineva ceva si sa nu puteti sa va abtineti in a-l minti? Sigur vi s-a intamplat! Nu stiu...v-ati sprijinit de o masina f tare si vine cineva si intreaba..vai ce frumoasa e? Cat ati dat pe ea? Pai...stiti....100.000 euro.
Sau va intalniti intamplator cu cineva intr-o bodega mizerabila in care va place sa va petreceti timpul si acela va intreaba: Veniti des pe aici? Nuuu...m-a tarat cineva.
Sau ascultati o melodie care chiar va place si zice unul..vai ce naspa e ...Da, da. Foarte naspa. NU pot sa inteleg cine ar asculta asa ceva. La fel si daca iti place de cineva, il vezi dragut dar vine unul si spune..cine mai, prostul ala? Nu mai, nu-l cunosti, era vorba de altul.
La fel si cu necunoscutii pe strada...stiti unde e strada...imi pare rau, nu sunt din bucuresti.


Asa si eu...ii spun saracului pianist ca ii cunosc pe patroni! Da, cine mai e ca mine. Si astfel am pornit o discutie in masina in care eu il sfatuiam cum sa negocieze o suma mai mare. Si discutii peste discutii cu vai cu chiu si eu care mai aveam putin si adormeam in masina...ca o adevarata mitomana...si apoi am coborat si m-a strigat sa-mi spuna cum il cheama...
Si am coborat cu un zambet atat de amuzat pe fata, cu care bineinteles am si adormit...zambetul care m-a urmarit de la inceput...pana chiar de dimineata. Iar de dimineata...am incercat sa-mi acopar prostia cu o palma pe frunte dar remuscarile s-au intiparit acolo...e prea tarziu acum...

Sunt un om rau, stiu, dar am sa incerc cat de mult pot sa ma tratez!

Nota de subsol

Munca. Un lucru pe care am dorit mereu sa-l evit..dar cum fac ceva cum cineva imi spune ca muncesc. Pe stilul...ce faci acolo? A, scriam un blog...Muncesti? Te las
Unde mergem azi? Nu stiu..eu trebuie sa ajung acasa! A..ai treaba nu? Muncesti. Ne vedem maine
Ai doua secunde? Vroiam sa beau o cafea! A...saracul de tine, ai muncit mult, nu? oboseala...
Cei care te intreaba de munca in mod normal...nu au ce face! Dar! Mereu sustin ca sunt foarte ocupati!
Ce faci?Nu pot sa vorbesc. A..nici eu ca sunt la munca dar am prins un minut.
Alo da! Bai sunt foarte ocupat da te-am sunat asa intr-o pauza ca sa te intreb de sanatate...

Munca va fi mereu centrul lumii noastre. De fiecare data cand ai un job nou..vorbesti despre cum e acolo..despre cum sunt oameniii..ca esti entuziasmat..ca esti curios...
Dupa ce ai lucrat o perioada acolo vorbesti despre cum nu mai poti, cum nu mai vrei sa vezi pe nimeni pentru ca ii urasti pe toti si speri sa moara!ai vrea sa arda toti in iad..si apoi respiri greu si ai o privire ucigasa.
Apoi te hotarasti sa pleci si vorbesti despre cum ai scapat de toti idiotii si i-ai facut tu pe fraieri si e totul ok acum..esti un luptator...ai plecat la timp! Ai avut curaj! Si ai gasit un suuuper job

Si apoi o iei de la inceput.

Suntem lenesi. Toti. Absolut toti. Nu accept scuze! de ce? pentru ca oricat de putin am lucra suntem mereu obositi si mereu munca e prea multa, mai ales cand vine vorba de un ajutor sau favor:
Poti sa vii sa ma ajuti si pe mine sa car aia...nu pot, am muncit asa mult, sunt obosit, abia am ajuns acasa
Hai dai o bere? nu pot...ca am muncit toata ziua, mor de oboseala, ma duc sa dorm da poate dai tu maine una!
Cand ne vedem sa-mi dai si mie alea? Nu stiu..ca am atata treaba!!Ma termina de oboseala si imi ocupa tot timpul.

Si eu acum...chiar sunt foarte obosita asa ca ma voi duce acasa..pentru ca am muncit destul pentru azi

I hate my job

Titlul nu e asa...doar pentru mine...e un fel de generalizare si un tribut fata de toti cei care tin piept unui serviciu care nu ofera prea multe raze de soare, decat in cazul in care acestea sunt, nu stiu...pe post de bat in fund.
Fiecare loc de munca este ca orice film american sau ca orice parodie la un film american, adica dupa un tipar. Daca nu se muleaza pe tipar o fi vreun film european sau oricum independent.
Tiparul respectiv va recunoaste mereu grupul din lumea gossip. Zic gossip ca suna mai stilat si n-as vrea sa aduc ofensa cuiva.
Acum ca am inceput cu asta sa vorbim despre structura interna a locului de munca referitor la oameni.
Avem pe primul loc acest grup din lumea gossip. Putem sa-l denumim generic...The Pussies. The Pussies sunt un grup mixt care ajuta la crearea de diferite relatii in cadrul firmei. Ce fel de relatii: de amicitie, de prietenie, de colegialitate, de mancat de cur, de fictiune etc.
Acestia vor fi mereu primii care afla tot, chiar daca nici cel implicat nu stie.
Sunt de asemenea cei care se ocupa de celebrele coloane ASA DA si ASA NU avand un simt al bagatului unde nu-ti fierbe oala foarte dezvoltat. Ii vei recunoaste pentru ca ies mereu la tigara in grup, prin niste semne numai de ei stiute, poate ascunse printr-un aruncat de pliculet de cafea instant ca in reclama aia...care nu a fost o idee originala! si se vor aseza mereu in locul din care au vederea cea mai buna.In The Pussies nu au acces decat blonzii, nu neaparat fizic, cei cu pantofi ascutiti sau cei care s-au impiedicat si au cazut cu capul intr-un cazan cu gel de dus sau apa de colonie. Toti au nasul mare.
Baza firmei, si cea care va fi mereu stapana pe situatie si de neclintit, nimeni putand sa o surprinda, este femeia de serviciu. Femeia de serviciu sau mai exact THE GRANDFATHER OF ALL KNOWLEDGE va fi mereu la curent cu tot ce se intampla. Ea este si legatura The Pussies cu irealitatea lumii gossip. De la ea vin toate informatiile greu de aflat find ca o retea de internet catre vietile tuturor angajatilor, un fel de google. Am putea sa-i spunem si Google.
O a treia categorie in firma sunt tacutii sau , hmm...un alt nume englezesc...Nusacolo! sau Lafelsifara sau Dansul Ploii.nu, dansul ploii, nu.. Cei care inca nu au reusit sa se integreze si care nu prezinta interes pentru nimeni decat in sensul de: uita-te la ciudatul ala cum e!De obicei miros urat sau asculta manowar(o gluma personala, nu are legatura cu formatia) sau pur si simplu sunt excesiv de timizi. Sfat...nu incercati niciodata sa va convingeti, in cazul in are faceti parte din aceasta categorie, ca va e bine acolo, ca sunteti mai tari decat toti, asta nu denota decat faptul ca sunteti total antisociali si ca oricum nici n-ati fi reusit sa va integrati.
O alta categorie sunt Eumaiubescpeminemaimultdecatpemama, un nume lung, il putem scurta si le vom spune The Dicks. The Dicks se inteleg cu The Pussies....The Pussies vorbesc cu si despre The Dicks foarte mult. Iar The Dicks se lasa idolatrizati si nu pot trai fara The Pussies care sug energie de la The Dicks. Din aceasta
categorie fac parte, bineinteles, sefii. Cei care ne fac noua zilele negre pentru ca nu au oglinda in birou sau pentru ca le-a crescut fundul. Fata de ei avem si vom avea o stima deosebita...undeva ascunsa intr-o cutie dintr-un depozit al unui supermarket gen cora sau carrefour dintr-un oras oarecare dintr-o tara mica din sud-estul Europei.
Ultima categorie..am lasat-o ultima pentru ca este cea mai importanta cea a celor care vin la munca pentru ca ei chiar vor sa isi faca treaba si sa castige un ban. Sunt cei mai oropsiti. Uneori ajung sa scrie bloguri despre tipare din firme sau despre situatii penibile..atunci stii ca e cazul sa schimbe jobul sau sa se duca la un control...o data pentru ca au prea mult timp liber si in al doilea rand pentru ca...nu asta e tot. Acestia sunt tinta si a The Pussies si a The Dicks.
In alte circumstante probabil s-ar intelege cu acestia, dar nu in spatiul incercuit de munca, munca doar a lor ca ceilalti au deja tot timpul ocupat cu ce am spus mai sus. Aici, nu pot decat sa fumeze, sa-si bea cafeaua si sa stea la calculator cu teama in suflet, cu o rasuflare grea in ceafa si raspunzand la intrebari de genul: Am fundul mare? sau Nu v-ati saturat sa fac eu toata munca? sau Ai auzit despre Cosmin? E gay! A...tu esti Cosmin? Vroiam sa spun Costin.

Acesta este o scurta descriere a structurii unei firme. Sunt sigura ca am uitat ceva...dar ce am uitat probabil sunt mici ramuri ale acestor grupuri de baza. Poate nu am terminat povestea aici...poate voi scrie si cum sa te porti cu cei din categoriile acestea...depinde cat ma mai tin sefii pe posturi pe blogspot si de cafea..si de tigara..si de...

Revenind la cu ce incepusem

Titlu: Daca ceva e menit sa fie penibil...se va termina inr-un penibil benefic

Am invatat sa nu-mi mai fie rusine! Concluzia inceputului de text, intr-un cliseu total apoteotic: daca fugi de ceva, ti se va intampla cu siguranta si va fi de 10 ori mai penibil.
Cum am invatat asta? bineinteles...din experienta. Defapt, din repetate experiente. Cea mai recenta a fost chiar in wekeend-ul trecut.
M-am intalnit zilele trecute cu un fost prieten...as dori sa subliniez faptul ca am terminat relatiile intr-un mod demn de un film independent spaniol, pentru ca nu as vrea sa spun telenovelistic. Nu as fi vrut sa il salut asa ca m-am ascuns dupa nenumarate persoane, stalpi, pahare de alcool sau legat de sireturi in stilul zmeului care se face ca ploua si, minune! voinicul dispare. A mers, ceva timp, a mers si mai mult timp, aproape scapasem basma curata cu un zambet tamp pe buze si o rasuflare alcoolizata dar usurata.
Soarta insa, ca sa nu-i spun destinul, a facut ca lumea sa fie din nou prea mica iar eu sa am prieteni foarte aerieni si care beau din pahare de 0.05 l. Si asta n-ar fi nimic, de-asta suntem prieteni, dar il cunosteau pe respectivul acuzat...si l-au invitat sa stea cu noi la masa intr-o sinceritate simpatica dar...sa spunem simpatica punct.
Si in acel parfum de sinceritate privirile ni s-au intalnit si tot ce am putut sa fac a fost sa schitez un salut teatral si multe cuvinte de lauda, soptite prin intepaturi repetate la adresa celor care lansasera invitatia.
Recunosc, momentul nu a fost atat de penibil pe cat m-as fi asteptat..dar fuga aceasta inocenta l-a accentuat foarte tare.
Acum rad si spun..e mai bine ca s-a intamplat asa. Penibil dar de ajutor. Nu pot spune acelasi lucru si despre primul moment de o penibilitate demna de povestit pe care l-am trait, bineinteles in primul an de liceu.
Aveam obiceiul de a-mi procura in fiecare dimineata un ziar pe care il citeam atunci, prosport. Il luam gata de pe tipar, proaspat ca scos din...dus! SI il citeam cu pofta de fiecare data in drumul meu spre si dinspre liceu. Intr-o zi, in timp ce atenta stateam cu nasul in ziar, am observat un domnisor care ma privea si imi zambea. Am observat privirile accentuate si chipul interesant..defapt era bun tipul...si m-am intimidat. Am inceput sa-i zambesc si eu, sa il privesc asa pe furis si sa cobor foarte mandra de mine din masina cu ziarul la subrat, impachetat foarte atent, ca un adevarat cititor!
Cand am ajuns acasa, bineinteles, un final extraordinar si probabil previzibil dar pe care eu nu l-am intuit atunci, aveam fata plina de tus de la ziar...pe care il luasem de pe maini. A fost bine, am ras si m-am spalat pe fata. Dar m-am bucurat cand nu l-am mai intalnit a doua oara pe domnisorul respectiv!

The End