Durerea de a doua zi

Aseara am iesit in crasma. La un suc cu o prietena, betiva cu certificat! Sucul acela de hamei a fost bun. Primul. Dar cum sa ma opresc acolo, ce maine am munca? Nuuu. Asa ca, inca o bere va rog. O gura de bere, un fum, o discutie, mai un zambet mai o barfa, se face tarziu. As merge acasa dar parca nu as merge. Trebuie sa-i spun la multi ani unui prieten. Ii spun, apoi ma reintalnesc cu pretena sa mai bem un suc de la revedere. Deja capul meu zambeste fara nici un fel de sinapsa de la creier...e totul bine, zambesc si ma transform. usor usor parca imi creste cocoasa, fata se topeste incercand parca sa se ascunda undeva sub pamant, corpul incepe sa duca o lupta acerba cu psihicul si eu, bineinteles, parca undeva in afara situatiei, zambesc. Pai ce altceva sa fac? E singurul gest de care mai sunt in stare.
Trebuie sa ajung acasa, e deja ora 23 dar eu sper sa am noroc si sa prind masina. La revedere, pup pup, ma duc in statie. Un om a facut greseala de a ma intreba daca a trecut demult masina. Nu , eu una cred ca o a vina. Omul incepe o discutie: eu cant aici la pian si tocmai ce m-au tinut mai mult si sper sa prind ceva. Unde, aici la festival 39?Da. A pai trebuie sa va plateasca bine, sa va dea bani de taxi!

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebe cineva ceva si sa nu puteti sa va abtineti in a-l minti? Sigur vi s-a intamplat! Nu stiu...v-ati sprijinit de o masina f tare si vine cineva si intreaba..vai ce frumoasa e? Cat ati dat pe ea? Pai...stiti....100.000 euro.
Sau va intalniti intamplator cu cineva intr-o bodega mizerabila in care va place sa va petreceti timpul si acela va intreaba: Veniti des pe aici? Nuuu...m-a tarat cineva.
Sau ascultati o melodie care chiar va place si zice unul..vai ce naspa e ...Da, da. Foarte naspa. NU pot sa inteleg cine ar asculta asa ceva. La fel si daca iti place de cineva, il vezi dragut dar vine unul si spune..cine mai, prostul ala? Nu mai, nu-l cunosti, era vorba de altul.
La fel si cu necunoscutii pe strada...stiti unde e strada...imi pare rau, nu sunt din bucuresti.


Asa si eu...ii spun saracului pianist ca ii cunosc pe patroni! Da, cine mai e ca mine. Si astfel am pornit o discutie in masina in care eu il sfatuiam cum sa negocieze o suma mai mare. Si discutii peste discutii cu vai cu chiu si eu care mai aveam putin si adormeam in masina...ca o adevarata mitomana...si apoi am coborat si m-a strigat sa-mi spuna cum il cheama...
Si am coborat cu un zambet atat de amuzat pe fata, cu care bineinteles am si adormit...zambetul care m-a urmarit de la inceput...pana chiar de dimineata. Iar de dimineata...am incercat sa-mi acopar prostia cu o palma pe frunte dar remuscarile s-au intiparit acolo...e prea tarziu acum...

Sunt un om rau, stiu, dar am sa incerc cat de mult pot sa ma tratez!