Jurnal de bord

As fi vrut sa evit sa scriu despre asta...poate chiar sa scriu..dar..timpul meu liber ma preseaza. Lucrez...de ceva timp intr-un loc...plin de...viata. O spun timid, cu puncte de suspensie, usor in soapta ca sa nu ma auda cineva pentru ca si acum tot acolo sunt; intr-o mica pauza ce ar fi putut fi de tigara dar portofelul meu a luat taxiul fara mine acum ceva timp iar banii au zis sa-i tina de urat si ei.
Asa ca sunt in fata monitorului, cu ochelarii pe nas incruntata parca la cineva, cascand repetat de vreo ora incoace si trebuie sa vorbesc despre ceva ce ma macina demult. Ce este acel ceva? Locurile de pe scaun. Da da, acest subiect cliseic, redundant, probabil deja-vu-ist pentru fiecare in parte. La ce locuri de pe scaun ma refer...la autobuze, metrouri...mijloace de transport in comun.
De ce vorbesc despre ele tocmai azi? Pentru ca bineinteles, azi a avut loc un eveniment care mi-a reamintit de goana dupa locuri. M-am urcat linistita in masina spre munca, placut suprinsa ca am loc liber si nimeni nu ma impinge sa urc mai repede sau imi da un cot in gura pentru a ma depasi strategic in lupta pentru scaune. Masina lejera, cu locuri berechet, parca dadeam un bairam. Ma bucuram in sinea mea de una singura ca am prins linistea asta atat de ravnita de noi cei care stam si-asa prea mult jos.
Eh..in acel moment, ca un fel de...dar tu ce crezi ca viata e roz? e gri draguta, gri cu glas pitigaiat si ochelari de batranica...o batranica mi-a spus ca ea vrea sa stea in locul meu...sa ma dau la o parte sa se aseze. M-am comformat..na...era o batranica, mi-e frica asa de ele ca nu stiu ce au in geanta...si m-am ridica timida sprijinindu-ma de bara si hotarata sa nu mai stau jos ca probabil ma mai ridica cineva. Am incercat sa trec peste moment, sa ma duc iar in gandurile mele cand...aud acea voce pitigaiata in urechea dreapta si simt cum un cot ma inghionteste.

Pauza de meditatie:
Mai dar ce se intampla, e plin de batranici care pandesc tineri sa le ia locul sau ce? Un fel de scop in viata..ies din casa, ma sui in masina, imi pun baticutul de babuta simpatica sau imi iau palaria de mosulica serios, cu ochelarii pe nas si pandesc tinerii in statia de autobuz. Si cum vad unul ca s-a asezat pe scaun, pac ii dau una peste ceafa...treeciiii...tineretul din ziua de azi...offf

Revenind:

Nu, nu era alta, era aceeasi, aceeasi cu o voce pe care nu as fi crezut-o atat de puternica si un cot foarte ascutit. Ce se intamplase...afara ploua, geamul deschis, pic pic...la babuta pe fata..si nu-i prea convenii ei asa...deci in loc sa inchida geamul s-a gandit sa-mi ia mie locul din picioare. Da da, locul din picioare. Si nu asa oricum ci cu aceeasi violenta sedentara cu care ne-am obisnuit toti in lupta pentru locurile de pe scaun.

Eu una nu inteleg goana asta disperata, fara limita de varsta, de a sta jos. Oricum masina se umple pana la refuz si la un moment dat vei primii o lovitura pe undeva sau vei fi impins in geam. E adevarat, esti pe scaun cand se intampla asta...dar asta presupune ca nu mai esti la acelasi nivel cu cei ce te imping. Ajung sa te impinga cu burta sau fundul in fata. Daca nu te imping macar le plaseaza strategic acolo.
La fel nu inteleg nici insistenta de a sta pe un anume loc atunci cand sunt atatea libere. Mi s-a mai intamplat sa ma asez pe scaun, cu masina cu alte locuri libere si sa simt in ceafa o respiratie nervoasa sau o privire taioasa. Parca eram la spectacol si ma asezasem pe locurile rezervate. Imi pare rau, ma dau mai incolo, vad piesa din picoare numai nu dati cu geanta.
La fel de simpatice sunt si comentariile referitoare la tinerii care stau, fara vina lor pe scaun intr-o masina. se aduna asa un grupulet de batranei morocanosi care incep sa discute sa auda toata masina cat de nesimtiti sunt unii ca nu cedeaza locurile. si sta saracul tanar parca sperand sa se ascunda cu nasul in pamant si ascultand neputincios ocarile grupului. Si nici n-ai ce sa faci, sa le zici ceva? Te intreaba daca te simti...sa te ridici?e prea tarziu...sa te faci ca ploua...nu te lasa.

Din cate am observat eu mijloacele de transport in comun sunt sursa multor grimase ale penibilului la adresa noastra:pe langa tipicul scaun ar mai fi pipaitul in masina, mirosul de parfum abundent, certurile dintre sardine cand e masina ticsita de oameni, domnul sau doamna care insista sa avansati putin desi deja oameniii au luat forma masinii, discutiile despre cum se poticnesc unii in usa, incercarea disperata de a cobori si privirile ucigase ale celor care da, s-au oprit in fata desi coboara la ultima statie, secolul 21 care permite oricui sa isi poarte alaturi telefonul cu maneaua data la maxim si muulte altele. Pe masura ce mi se vor intampla le voi povesti cu placere.
Momentan scaunul a fost primul pe lista si jos palaria celor care sunt si-asa saturati sa stea la munca la serviciu si permit celor care nu se satura in a isi mari fundul de a sta si in masina pe scaun.