Serenada

Rogu-te mai şopteşte-mi o dată...ce-ai spus?
Îmi pare rău dar timbrul ţi s-a dus
Şi văd că ţii neapărat să îţi susţii părerea...
Doar că ţi-e ruşine şi să îţi ridici privirea.

Mda e tot ce meriţi să-ţi transmit,
Nici măcar nu e cazul să încerc să te evit,
te -ascunzi lejer sub mii de feţe
o fi avut probabil cine să te-nveţe.

O alta strofă, de aş putea scrie una pentru fiecare tu...
Dar din păcate ar însemna o pierdere de timp
Şi nu am răbdare să ascult transmiţându-mi prin priviri nimic
În timp ce eu aş vrea să te citesc acum.

O serenadă, da asta e ce încerc să fac, în gând.
Imaginându-mi-te-n ochii mei încă o dată.
Din tremurul privirii ai plecat demult.
Dar parcă te ascunzi în sclipirea de sub pleoapa dreaptă.

Îţi scriu în doar trei rime pentru că nu te pot schiţa-n mai mult,
Nu mi-ai permis să-ţi cunosc ridurile niciodată
Şi mă repet pentru că nu mai ştiu să ajung
La ce credeam ca a fost prima ta pânză neretuşată.

Portret

Îţi scuipi veninul. mda...mai bine te-ai uita în oglindã, doamnã.
Priveşte-ţi trecutul cum ţi-e scris pe riduri
Ascute-ţi simţurile pentru a-nghiţi şi-aceste rânduri.

Îţi întorci privirea.mda...mai bine ţi-ai schimba mimica insipidã, doamnã.
Ascultã-mi vorbele cum îţi zgârie orgoliul uşor lezat
Mai ia o gurã din aerul ce te-a intoxicat.

Îţi tremurã mâinile încã o datã când îţi aprinzi ţigara, doamnã.
Soarbe-ţi a nu ştiu câta gurã de cafea amarã,
Poate de aceastã datã chiar vei îneca rutina ce încet te înconjoarã.

Iar te joci cu pãrul ars şi-ncãrunţit de bãtãile ce ţi-au sugrumat inima, doamnã.
Ascunde-ţi poveştile în mintea celor care sunt dispuşi sã nu le uite.
Închide-ţi gândurile în amintirile-ţi pierdute-n amãnunte.

Sã-ţi aud vocea pentru înc-o datã raguşitã, sufocatã, doamnã.
Ofteazã privindu-te-nc-o datã, doamnã.
Trãieşte-ţi ultimele clipe încordatã, doamnã.
Zâmbeşte pentru demnitatea-ţi nemişcatã, doamnã.

Întunericul Însuşi nu te-ar putea surprinde cu privirea aplecatã.
Doamnã!