Portret

Îţi scuipi veninul. mda...mai bine te-ai uita în oglindã, doamnã.
Priveşte-ţi trecutul cum ţi-e scris pe riduri
Ascute-ţi simţurile pentru a-nghiţi şi-aceste rânduri.

Îţi întorci privirea.mda...mai bine ţi-ai schimba mimica insipidã, doamnã.
Ascultã-mi vorbele cum îţi zgârie orgoliul uşor lezat
Mai ia o gurã din aerul ce te-a intoxicat.

Îţi tremurã mâinile încã o datã când îţi aprinzi ţigara, doamnã.
Soarbe-ţi a nu ştiu câta gurã de cafea amarã,
Poate de aceastã datã chiar vei îneca rutina ce încet te înconjoarã.

Iar te joci cu pãrul ars şi-ncãrunţit de bãtãile ce ţi-au sugrumat inima, doamnã.
Ascunde-ţi poveştile în mintea celor care sunt dispuşi sã nu le uite.
Închide-ţi gândurile în amintirile-ţi pierdute-n amãnunte.

Sã-ţi aud vocea pentru înc-o datã raguşitã, sufocatã, doamnã.
Ofteazã privindu-te-nc-o datã, doamnã.
Trãieşte-ţi ultimele clipe încordatã, doamnã.
Zâmbeşte pentru demnitatea-ţi nemişcatã, doamnã.

Întunericul Însuşi nu te-ar putea surprinde cu privirea aplecatã.
Doamnã!