povestea idiotului

A fost o data ca niciodata o minte care se plimba singura la cumparare de idei si de ganduri. Si-a ascuns ofertele in buzunar si a inceput sa se plimbe tantosa printre rafturi. Fiecare idee se uita nedumerita iar fiecare gand se intreba ce se intampla. Zambind in coltul gurii si cu spranceana ridicata, apasand pe mijloc cu dosul palmelor ce erau puse una peste alta, pentru a-si impinge pieptul afara, a noastra minte privi cu coada ochiului si pe sub nas cum fiecare dintre cele din rafturi o urmareau curioase. Brusc, se opri si scoase din buzunarul celalalt o batista cu care facu o reverenta cat mai larga. Buna ziua, va doresc o zi minunata, am vasta rugaminte, daca se poate si nu este un deranj sa propun domniilor voastre un schimb drept si cinstit! As avea o mica doleanta care nu ar putea decat sa va favorizeze si nu ar fi decat un targ foarte corect si inofensiv. Daca este cu putinta, mi-ar face marea placere ca cele mai ascutite si mai profunde dintre dumneavoastra sa ma acompanieze acasa pentru o mica incursiune la nivel intelectual. Va promit ca nu exista nici un pericol prin care sa treceti decat acela al unei legaturi adanci si extrem de placute.

Rusinate dar curioase, unele idei s-au ascuns in spatele gandurilor si invers...insa mintea nu ganduri isi dorea prea mult, ci prefera oricand o idee sanatoasa. Numai ca in parsivitatea-i a omis faptul ca cele mai bune idei stau la urma, dupa multe ganduri si le alese pe cele mai tantose si cutezatoare. Plecand cu ideile acasa, foarte mandra mintea incerca sa le foloseasca....dar, pe langa toate aceste idei care au aparut fara intrebari, mintea isi lua cu dansa si un gand...acela cum ca ar fi mintea cu cele mai multe idei...si mandra, umbland la fel de tantosa ca si inainte ramase cu gandul la cele multe idei pe care le avea dar acest gand fiind singurul...nu stiu cum sa il foloseasca pentru a lucra cu ideile altfel decat etalandu-le si laudandu-se dar fara a le da spre aplicare. Fiind unele din cele mai indraznete idei, fugira insa din minte pentru ca avea un singur gand si asa singure fara un gand sa le tina concentrate, se pierdura, transformandu-se in esecuri...



Morala povestii: sa ai minte nu inseamna sa vorbesti mult, iar daca tot o ai, incearca sa-ti alegi ideile dupa ganduri si nu invers.