Mi-am pierdut imaginea din oglinda desenand cu rujul conturul buzelor.
imi caut parca nemiscat identitatea adancindu-i colturile.
nu-mi mai simt buricele degetelor, parca mi-ar fi fost retezate de privirea ascutita a vietii care parca mi-ar fi furat glasul prin bataile constante si monotone ale inimii.
nu-mi mai recunosc trairile, le privesc intr-un cub de sticla zbatandu-se ca sa nu ma indeparteze.
o imagine nemiscata a unei furtuni interioare. un calm ce urla in fiecare secunda care trece. nu cred ca stiu nici sa ma mai impiedic, respir la fel, fara motiv, fara idei, fara sa mai cred. ceva, orice. se indeparteaza imaginea mea de mine si ma privesc ca pe un gol inghitit de mii de oglinzi.
sunt muta in simtiri, au amortit suspendate de prea multa asteptare. am paralizat intr-o stare de nestari, intr-o imagine alba, intr-un aer rece, in mine si in ochii obiectiv. o fotografie alb negru a unor clipiri subiective.
as vrea sa imi deschid ochii intr-un nou album, sa-mi reconstruiesc conturul gandurilor, sa regasesc o definitie a mea, un sinonim al meu, daca nu in priviri cunoscute, in oglinda altei reflectii. respir prin alti plamani tragand cu greu aer in piept, incercand sa-l strecor intr-un nou eu, intr-un alt eu recunoscut.
dar pana atunci, zambiti va rog...
Inceput de 2012
12 years ago
