Wasted

In stari de fum, in stari de fapt
In rotocoale, in impact
In vise-amare inghetate
As vrea sa le reneg pe toate,
In toate acestea am ramas.

Am fost si sunt, voi fi pamant.
In schite proiectate ma incant,
De dor, de simt, de tremurat
Pe rand sa le evit am incercat.

Parfum de seara, gust amar
Imi simt trairile-n zadar.
Inghit cu greu, respir in sec
In priviri negre ma intrec.
Pe toate-acestea le-am uitat
In prea mult incolor m-am intunecat.

Ascuns, desart, pustiu retras
In ganduri negre am ramas.
In stari de frig, in stari de fapt
In mine-nchis, in mine-abtin
Cu greu ascult, cu greu revin.

Mi-nghet seninul in bizar
Incerc, ma sterg, vreau sa dispar.
Din piept respir doar rosul sec
Alerg.
Pictat din cap pana-n picioare in nimic
Scurg constientul, imi prezic.

Un pahar rece, o vorba acra
Nu are ce sa ma intreaca.
Iti multumesc si nu accept
Sa mor in gol, intr-un concept.
Sau vreau, refuz, doar sa ma pierd…

In stari de fapt, in stari de fum
In rotocoale, in acum
In treziri mate sau impaturite
In soapte scurte sau predefinite
As vrea subit sa ma trezesc
In toate-acestea doar ma regasesc.

Am fost si sunt, voi fi nimic.
Ma schitez in visu-mi netrait
Din voi, din mine, din tus, din lut, ,
Pe rand reneg,aleg.
Un zambet mut.

intr-o patina cu piatra cubica-mi alaturi

As vrea sa-mi smulg culcusul cald din piele,
sa ma ard in pamantul purificator,
sa-mi urlu glasul de copil
sa ma intorc la ce-am uitat sa fiu.

In limitele mele am tras cu linia alte limite.
Ma joc cu ele, sarind coarda printre idei,
imi dorm in gandurile cele mai uitate.
Noroc ca am ceasul desteptator langa urechea dreapta.

Ma cam jeneaza uneori ascutitul bisturiului
Dar nu pot decat sa impreunez timid palmele
Si sa trag aer in piept in intepaturi de tutun.
Sa-ncerc sa remodelez in ele acest chip nebun.

Ma trag durerile in mine, lipindu-mi os de os, piele de piele,
Ma orbesc treptat fixandu-mi amintiri demulte.
In timpan incepe sa-mi ticaie soptit un ritm recunoscut
Imi vorbeste si sufletului meu infirm parca o voce din trecut.

Sunt doar idei in tonalitati de copil
Bucatele dintr-o constructie antecedent daramata
Ai caror piloni se ascund in ridurile mainilor mele.
Curbura din spranceana e cea care mi-a amintit de ele.

Mi-am uitat o geana pe obrazul care s-a incalzit de rusine
In aducerea aminte a unei copilarii netraite,
In povestea unor talpi tocite de prea multe raspunsuri fara intrebari
In construirea unor puncte pe foaia unui desen in numere fara culori.

Imi refac pasii acum in spirale infinite vreau sa descopar
Sa imi refac oglinda unei priviri candva puternica acum abia schitata
In tremurul sacadat al inconstientului meu si al unui subconstient nenominal
Prin cercurile construite de curand nu fac decat sa ma ingrop in prea inevitabilul banal.
Al meu si doar atat

unii...altii...fest

De obicei diminetile imi incep la fel…ma trezesc cu greu, deschid calculatorul, verific mailul, poate citesc ziare…fac un dus, beau cafeaua, ma imbrac si ies pe usa. Eh, de aici, totul devine o aventura. Fiecare zi are un gust diferit in momentul din care pasesc pragul. Ceva trebuie sa se intample, un lucru mic, inofensiv, care ma duce cu gandul departe si reusesc sa transform totul intr-o filozofare sau intr-o conspiratie. Nenumarate peripetii ascunse in detalii. Azi spre exemplu…dupa obisnuita trezire, m-am intalnit cu o prietena spre a procura invitatii pentru “Faust”, in cadrul Unifest. Da, ne-am gandit prea tarziu, dar nu asta e iesirea din cotidian. Dupa ce la ora 12 eram la fantana la Universitate, am incercat sa ridicam invitatiile de la Facultatea de Istorie…ei bine, nu. Se epuizasera demult si acestea si cele pentru orice spectacol de a doua zi si probabil pentru orice alta zi. Poate un bilet la Scorpions de saptamana trecuta din Sibiu am fi reusit sa luam, ca tot era intrare libera. Desi ne-am pregatit, inarmate fiind cu 3 carnete de student, nu ni s-au cerut, am primit din oficiu 3 invitatii la un film pentru ziua urmatoare. Totusi am zis sa insistam, stiam de mai multe centre, asa ca ne-am urcat intr-o masina sa incercam si la Drept. Cum totul nu putea sa devina decat din ce in ce mai complicat, in acea masina erau controlori care s-au gandit sa il evite pe tipul din fata si sa ne dea noua amenda. Ne-am conformat, merita daca reuseam sa luam biletele. Dupa vreo 10 minute, cat i-a luat domnului controlor sa completeze o amarata de amenda si in acelasi timp sa flirteze cu prietena mea, acompaniat pe fundal fiind de variate remarci rautacioase din partea noastra, am luat alta masina si am ajuns la Drept. Acolo, bineinteles, nu mai aveau invitatii. Stiu ca sfarsitul este previzibil, dar drumul a fost memorabil.

Revenind, ni s-a sugerat sa mergem la Casa de Cultura a Studentilor pentru ca acolo se gasesc. Domnisoarele de la Drept, ca adevarati viitori juristi ne-au aratat cu degetul foaia scrisa cu pixul, lipita de o cutie undeva intr-un colt, unde am fi citit direct, fara sa le mai deranjam de la a sta lejer cu fundul pe scaun, asa ca ne-am retras stanjenite lasandu-le sa-si continue studiul(le) depinde depsre cine vorbeau.

Asa ca am alergat cat am putut spre locul cu pricina. Acolo, stiu, supriza, un domn care tragea relaxat dintr-o tigara ne-a zambit inocent si ne-a spus…imi pare rau, invitatii nu prea mai sunt pentru nimic…nici azi, nici maine…daca vreti avem doar pentru cele doua exceptionale filme la care aveau si in cealalta parte. Am multumit si am intrebat daca, cine stie, mai exista vreo sansa in alta parte. A ridicat frumos din umeri, “poate la Grozavesti la sediul ASUB”. Ok. Mergem si acolo, nici o problema. Speranta moare ultima. Dar, inainte de asta, e si Veterinara aproape, sa incercam si acolo…am incercat…

Intr-o camera micuta, la o masuta, vreo 7 oameni impatureau flyere si ne-au invitat cu drag inauntru sa alegem. Nu pentru “Faust” pentru ca nu mai aveau, dar aveau pentru a doua zi la teatru. Fericite, carnetele mai aveau putin si ne sareau din buzunare,asa ca m-am aplecat increzatoare sa iau 3 invitatii( eram 2, dar aveam 3 carnete, o prietena nu putuse sa ajunga). In acel moment, s-a deslantuit iadul. Nu puteam lua decat una de persoana…nu conta cate carnete aveam, bun asa, e bine cand sti exact la ce sa te astepti. Primul gand a fost sa plec, sa ma reintorc peste o jumatate de ora si sa iau alta, era insa prea de tot asa ca am abordat un tanar care ne directionase mai devreme in speranta ca va intra el si va lua o invitatie pentru noi, dar cum nu se putea altfel, domnul facea parte dintre organizatori. Oricum, a fost amabil, ne-a sugerat sa rugam pe altcineva, ca trebuie sa fie…dar timpul ne presa…asa ca ne-am multumit cu cele doua si am fugit in Grozavesti. Dupa o ora de cautat si intrebat lume de la parterele caminelor am aflat ca “Zona asta nu prea se implica in chestii de genul asta”. Asa ca, resemnate, ne-am intors cu coada intre picioare. Era deja tarziu, ne chemau si treburile mai putin importante, munca, facultatea..

O zi inceputa normal, plina de optimism as putea spune acum juvenil, cu incredere in dragii nostri colegi, s-a dovedit o cursa inutila in a descoperi din nou cum stiu unii sa dezorganizeze totul. Multumesc oricum organizatorilor pentru aceste ore de sport…vorba lor..gratis…nu degeaba. Numai ca acum parca mai bine merge degeaba si nicidecum gratis.

Morala: Mai bine faci sport de placere si te duci si cumperi biletele decat sa zambesti la ideea de festival din partea studentilor pentru studenti. Mai degraba un festival din partea asociatiilor pentru studentii din asociatii…