Serenada

Rogu-te mai şopteşte-mi o dată...ce-ai spus?
Îmi pare rău dar timbrul ţi s-a dus
Şi văd că ţii neapărat să îţi susţii părerea...
Doar că ţi-e ruşine şi să îţi ridici privirea.

Mda e tot ce meriţi să-ţi transmit,
Nici măcar nu e cazul să încerc să te evit,
te -ascunzi lejer sub mii de feţe
o fi avut probabil cine să te-nveţe.

O alta strofă, de aş putea scrie una pentru fiecare tu...
Dar din păcate ar însemna o pierdere de timp
Şi nu am răbdare să ascult transmiţându-mi prin priviri nimic
În timp ce eu aş vrea să te citesc acum.

O serenadă, da asta e ce încerc să fac, în gând.
Imaginându-mi-te-n ochii mei încă o dată.
Din tremurul privirii ai plecat demult.
Dar parcă te ascunzi în sclipirea de sub pleoapa dreaptă.

Îţi scriu în doar trei rime pentru că nu te pot schiţa-n mai mult,
Nu mi-ai permis să-ţi cunosc ridurile niciodată
Şi mă repet pentru că nu mai ştiu să ajung
La ce credeam ca a fost prima ta pânză neretuşată.