Nota de subsol

Munca. Un lucru pe care am dorit mereu sa-l evit..dar cum fac ceva cum cineva imi spune ca muncesc. Pe stilul...ce faci acolo? A, scriam un blog...Muncesti? Te las
Unde mergem azi? Nu stiu..eu trebuie sa ajung acasa! A..ai treaba nu? Muncesti. Ne vedem maine
Ai doua secunde? Vroiam sa beau o cafea! A...saracul de tine, ai muncit mult, nu? oboseala...
Cei care te intreaba de munca in mod normal...nu au ce face! Dar! Mereu sustin ca sunt foarte ocupati!
Ce faci?Nu pot sa vorbesc. A..nici eu ca sunt la munca dar am prins un minut.
Alo da! Bai sunt foarte ocupat da te-am sunat asa intr-o pauza ca sa te intreb de sanatate...

Munca va fi mereu centrul lumii noastre. De fiecare data cand ai un job nou..vorbesti despre cum e acolo..despre cum sunt oameniii..ca esti entuziasmat..ca esti curios...
Dupa ce ai lucrat o perioada acolo vorbesti despre cum nu mai poti, cum nu mai vrei sa vezi pe nimeni pentru ca ii urasti pe toti si speri sa moara!ai vrea sa arda toti in iad..si apoi respiri greu si ai o privire ucigasa.
Apoi te hotarasti sa pleci si vorbesti despre cum ai scapat de toti idiotii si i-ai facut tu pe fraieri si e totul ok acum..esti un luptator...ai plecat la timp! Ai avut curaj! Si ai gasit un suuuper job

Si apoi o iei de la inceput.

Suntem lenesi. Toti. Absolut toti. Nu accept scuze! de ce? pentru ca oricat de putin am lucra suntem mereu obositi si mereu munca e prea multa, mai ales cand vine vorba de un ajutor sau favor:
Poti sa vii sa ma ajuti si pe mine sa car aia...nu pot, am muncit asa mult, sunt obosit, abia am ajuns acasa
Hai dai o bere? nu pot...ca am muncit toata ziua, mor de oboseala, ma duc sa dorm da poate dai tu maine una!
Cand ne vedem sa-mi dai si mie alea? Nu stiu..ca am atata treaba!!Ma termina de oboseala si imi ocupa tot timpul.

Si eu acum...chiar sunt foarte obosita asa ca ma voi duce acasa..pentru ca am muncit destul pentru azi