nf or not nf

De ceva timp incoace cat mai multe persoane cunoscute fac parte din categoria nf. Se pare ca pe masura ce inaintam in varsta nu mai putem sa agatam la fel de des precum puteam inainte. Intrebarea este, avand in vedere ca varsta la care am ajuns nu este foarte inaintata...de ce? Te gandesti ca s-au desteptat pustoaicele, toti barbatii au devenit gay, e plina lumea de oameni urati...dar totusi, chiar nimeni? unul uitat de lume, in aceeasi situatie cu tine de care sa fii macar usor atras?
Adica, inainte aveai un grup imens de prieteni, va schimbati unii pe altii mai repede decat antrenorii la steaua si asa era o activitate constanta si intensa. Dar acum? Acum parca viata iti spune...da ce credeai ca totul e numai lapte si miere? treci la munca!
Si atunci....treci la munca...si iesi in cluburi cu baietii, respectiv fetele, in haita, pudrati si parfumati, in cautare de feromoni compatibili. Dar surpriza, nu e totul atat de simplu pe cat pare. Deja e totul atat de evident incat parca te-ai ascunde intr-o cutie si ai face o laba mica decat sa te duci la o gagica sa o intrebi cat e ceasul. Cu dansul mai greu, fetele danseaza intre ele, baietii se misca si ei usor deviat pe ritm...si daca ai avea o privire de sus, totul ar parea ca un joc constant de tetris in care cubulete tot se misca si nu-si gasesc locul.
Mai exista varianta sa te imbeti atat de tare incat sa vezi pe oricine bun si sa te trezesti a doua zi cu...Doamne, mai bine imi cadea sau se usca decat sa fi facut asta. De ce eu?
Daca ai renuntat la cluburi, mai exista varianta masina, mall, concert sau strada. Varianta biblioteca, intelegeti oameni buni, nu e plauzibila, ce rost are sa agati un om care vrea sa studieze sau sa citeasca? Te gandesti ca poate cine stie printre carti una mica? Sau in pauza de toaleta va strecurati pe langa bibliotecara si incercati sa nu faceti galagie?Oamenii care merg la biblioteca ori sunt saturati de sex pana in gat si vor si ei o pauza, ori nu au timp nici sa repire dar sa si-o traga.
Oamenii cand sunt nf se spune ca devin foarte irascibili.Eu zic ca sunt mereu irascibili doar ca atunci cand au pe cineva sunt irascibili cu persoana respectiva nu cu tine.
Sa fii nf pentru o femeie, de exemplu, poate fi o scuza foarte buna. Daca ai o perioada mai proasta si nu esti in perioada aceea a lunii..esti in perioada asta a lunii. Urlii, trantesti, urasti pe toti...lumea incepe sa se uite urat la tine...si tu, dupa ceva timp, vazand ca toti au un material consumabil atintit spre fruntea ta, spui senina...mai sunt cam nf asa. Stai linistita, oricum, daca n-o spui tu sigur ei o gandesc.
Cand un barbat e nf, e evident prin alt fel. I se citeste pe fata. Fata ii este la fel de umflata ca si coaiele. Este verde albastru si are ochii tremurati. Dar el se da cool. Si merge tantos la agatat, dupa ce a stat o ora in oglinda pentru a arata dirty shic. Si isi incepe seara cu gandul ca macar azi o sa pice ceva. Probabil el este norocosul care atunci cand si tu ai nevoie si esti foarte beata de suparare il vezi ok, miroase bine si nu necesita intretinere. dar asta e o sansa la o mie.
Dar nici el nu este scutit de toane si trantit la fel cum nici femeile nu sunt scutite de disperarea intiparita pe fata.
Suntem toti la fel si d-asta nu inteleg de ce nu reusim sa ne agatam reciproc.
Bine, mai sunt femeile care vor relatii serioase si ca atare atunci cand se combina cu un tip el fara sa stie are deja cativa copii si un labrador. Acestea sunt cele care se lasa greu. Insisti, insisti si daca ai norocul sa spuna da...mai bine mergeti la ea acasa pentru ca altfel a doua zi, baia ta va mirosi a pot pourrie(mi-a luat ceva sa gasesc cum se scrie) si nu-ti vei mai recunoaste sufrageria.
Pe de alta parte mai exista si barbatii de genul asta, care se vad deja mutati cu tine cand tu vroiai doar sa te destrezezi. Femeile care vor sa se destreseze sunt insa greu de depistat asa ca poti incerca...dar cu riscul sa prinzi prima varianta.
Pentru toti cei care sunt nf la ora asta, va pot spune, stati linistiti pentru ca nu sunteti singuri. Chiar, daca s-ar aduna toti oamenii nf la un loc cred ca s-ar face o gramada de sex. Ce ti-e si cu lucrurile astea, de ce sa simplificam cand putem sa ne plangem si sa alergam dupa iepurasi de neprins.

Jurnal de bord

As fi vrut sa evit sa scriu despre asta...poate chiar sa scriu..dar..timpul meu liber ma preseaza. Lucrez...de ceva timp intr-un loc...plin de...viata. O spun timid, cu puncte de suspensie, usor in soapta ca sa nu ma auda cineva pentru ca si acum tot acolo sunt; intr-o mica pauza ce ar fi putut fi de tigara dar portofelul meu a luat taxiul fara mine acum ceva timp iar banii au zis sa-i tina de urat si ei.
Asa ca sunt in fata monitorului, cu ochelarii pe nas incruntata parca la cineva, cascand repetat de vreo ora incoace si trebuie sa vorbesc despre ceva ce ma macina demult. Ce este acel ceva? Locurile de pe scaun. Da da, acest subiect cliseic, redundant, probabil deja-vu-ist pentru fiecare in parte. La ce locuri de pe scaun ma refer...la autobuze, metrouri...mijloace de transport in comun.
De ce vorbesc despre ele tocmai azi? Pentru ca bineinteles, azi a avut loc un eveniment care mi-a reamintit de goana dupa locuri. M-am urcat linistita in masina spre munca, placut suprinsa ca am loc liber si nimeni nu ma impinge sa urc mai repede sau imi da un cot in gura pentru a ma depasi strategic in lupta pentru scaune. Masina lejera, cu locuri berechet, parca dadeam un bairam. Ma bucuram in sinea mea de una singura ca am prins linistea asta atat de ravnita de noi cei care stam si-asa prea mult jos.
Eh..in acel moment, ca un fel de...dar tu ce crezi ca viata e roz? e gri draguta, gri cu glas pitigaiat si ochelari de batranica...o batranica mi-a spus ca ea vrea sa stea in locul meu...sa ma dau la o parte sa se aseze. M-am comformat..na...era o batranica, mi-e frica asa de ele ca nu stiu ce au in geanta...si m-am ridica timida sprijinindu-ma de bara si hotarata sa nu mai stau jos ca probabil ma mai ridica cineva. Am incercat sa trec peste moment, sa ma duc iar in gandurile mele cand...aud acea voce pitigaiata in urechea dreapta si simt cum un cot ma inghionteste.

Pauza de meditatie:
Mai dar ce se intampla, e plin de batranici care pandesc tineri sa le ia locul sau ce? Un fel de scop in viata..ies din casa, ma sui in masina, imi pun baticutul de babuta simpatica sau imi iau palaria de mosulica serios, cu ochelarii pe nas si pandesc tinerii in statia de autobuz. Si cum vad unul ca s-a asezat pe scaun, pac ii dau una peste ceafa...treeciiii...tineretul din ziua de azi...offf

Revenind:

Nu, nu era alta, era aceeasi, aceeasi cu o voce pe care nu as fi crezut-o atat de puternica si un cot foarte ascutit. Ce se intamplase...afara ploua, geamul deschis, pic pic...la babuta pe fata..si nu-i prea convenii ei asa...deci in loc sa inchida geamul s-a gandit sa-mi ia mie locul din picioare. Da da, locul din picioare. Si nu asa oricum ci cu aceeasi violenta sedentara cu care ne-am obisnuit toti in lupta pentru locurile de pe scaun.

Eu una nu inteleg goana asta disperata, fara limita de varsta, de a sta jos. Oricum masina se umple pana la refuz si la un moment dat vei primii o lovitura pe undeva sau vei fi impins in geam. E adevarat, esti pe scaun cand se intampla asta...dar asta presupune ca nu mai esti la acelasi nivel cu cei ce te imping. Ajung sa te impinga cu burta sau fundul in fata. Daca nu te imping macar le plaseaza strategic acolo.
La fel nu inteleg nici insistenta de a sta pe un anume loc atunci cand sunt atatea libere. Mi s-a mai intamplat sa ma asez pe scaun, cu masina cu alte locuri libere si sa simt in ceafa o respiratie nervoasa sau o privire taioasa. Parca eram la spectacol si ma asezasem pe locurile rezervate. Imi pare rau, ma dau mai incolo, vad piesa din picoare numai nu dati cu geanta.
La fel de simpatice sunt si comentariile referitoare la tinerii care stau, fara vina lor pe scaun intr-o masina. se aduna asa un grupulet de batranei morocanosi care incep sa discute sa auda toata masina cat de nesimtiti sunt unii ca nu cedeaza locurile. si sta saracul tanar parca sperand sa se ascunda cu nasul in pamant si ascultand neputincios ocarile grupului. Si nici n-ai ce sa faci, sa le zici ceva? Te intreaba daca te simti...sa te ridici?e prea tarziu...sa te faci ca ploua...nu te lasa.

Din cate am observat eu mijloacele de transport in comun sunt sursa multor grimase ale penibilului la adresa noastra:pe langa tipicul scaun ar mai fi pipaitul in masina, mirosul de parfum abundent, certurile dintre sardine cand e masina ticsita de oameni, domnul sau doamna care insista sa avansati putin desi deja oameniii au luat forma masinii, discutiile despre cum se poticnesc unii in usa, incercarea disperata de a cobori si privirile ucigase ale celor care da, s-au oprit in fata desi coboara la ultima statie, secolul 21 care permite oricui sa isi poarte alaturi telefonul cu maneaua data la maxim si muulte altele. Pe masura ce mi se vor intampla le voi povesti cu placere.
Momentan scaunul a fost primul pe lista si jos palaria celor care sunt si-asa saturati sa stea la munca la serviciu si permit celor care nu se satura in a isi mari fundul de a sta si in masina pe scaun.

Durerea de a doua zi

Aseara am iesit in crasma. La un suc cu o prietena, betiva cu certificat! Sucul acela de hamei a fost bun. Primul. Dar cum sa ma opresc acolo, ce maine am munca? Nuuu. Asa ca, inca o bere va rog. O gura de bere, un fum, o discutie, mai un zambet mai o barfa, se face tarziu. As merge acasa dar parca nu as merge. Trebuie sa-i spun la multi ani unui prieten. Ii spun, apoi ma reintalnesc cu pretena sa mai bem un suc de la revedere. Deja capul meu zambeste fara nici un fel de sinapsa de la creier...e totul bine, zambesc si ma transform. usor usor parca imi creste cocoasa, fata se topeste incercand parca sa se ascunda undeva sub pamant, corpul incepe sa duca o lupta acerba cu psihicul si eu, bineinteles, parca undeva in afara situatiei, zambesc. Pai ce altceva sa fac? E singurul gest de care mai sunt in stare.
Trebuie sa ajung acasa, e deja ora 23 dar eu sper sa am noroc si sa prind masina. La revedere, pup pup, ma duc in statie. Un om a facut greseala de a ma intreba daca a trecut demult masina. Nu , eu una cred ca o a vina. Omul incepe o discutie: eu cant aici la pian si tocmai ce m-au tinut mai mult si sper sa prind ceva. Unde, aici la festival 39?Da. A pai trebuie sa va plateasca bine, sa va dea bani de taxi!

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebe cineva ceva si sa nu puteti sa va abtineti in a-l minti? Sigur vi s-a intamplat! Nu stiu...v-ati sprijinit de o masina f tare si vine cineva si intreaba..vai ce frumoasa e? Cat ati dat pe ea? Pai...stiti....100.000 euro.
Sau va intalniti intamplator cu cineva intr-o bodega mizerabila in care va place sa va petreceti timpul si acela va intreaba: Veniti des pe aici? Nuuu...m-a tarat cineva.
Sau ascultati o melodie care chiar va place si zice unul..vai ce naspa e ...Da, da. Foarte naspa. NU pot sa inteleg cine ar asculta asa ceva. La fel si daca iti place de cineva, il vezi dragut dar vine unul si spune..cine mai, prostul ala? Nu mai, nu-l cunosti, era vorba de altul.
La fel si cu necunoscutii pe strada...stiti unde e strada...imi pare rau, nu sunt din bucuresti.


Asa si eu...ii spun saracului pianist ca ii cunosc pe patroni! Da, cine mai e ca mine. Si astfel am pornit o discutie in masina in care eu il sfatuiam cum sa negocieze o suma mai mare. Si discutii peste discutii cu vai cu chiu si eu care mai aveam putin si adormeam in masina...ca o adevarata mitomana...si apoi am coborat si m-a strigat sa-mi spuna cum il cheama...
Si am coborat cu un zambet atat de amuzat pe fata, cu care bineinteles am si adormit...zambetul care m-a urmarit de la inceput...pana chiar de dimineata. Iar de dimineata...am incercat sa-mi acopar prostia cu o palma pe frunte dar remuscarile s-au intiparit acolo...e prea tarziu acum...

Sunt un om rau, stiu, dar am sa incerc cat de mult pot sa ma tratez!

Nota de subsol

Munca. Un lucru pe care am dorit mereu sa-l evit..dar cum fac ceva cum cineva imi spune ca muncesc. Pe stilul...ce faci acolo? A, scriam un blog...Muncesti? Te las
Unde mergem azi? Nu stiu..eu trebuie sa ajung acasa! A..ai treaba nu? Muncesti. Ne vedem maine
Ai doua secunde? Vroiam sa beau o cafea! A...saracul de tine, ai muncit mult, nu? oboseala...
Cei care te intreaba de munca in mod normal...nu au ce face! Dar! Mereu sustin ca sunt foarte ocupati!
Ce faci?Nu pot sa vorbesc. A..nici eu ca sunt la munca dar am prins un minut.
Alo da! Bai sunt foarte ocupat da te-am sunat asa intr-o pauza ca sa te intreb de sanatate...

Munca va fi mereu centrul lumii noastre. De fiecare data cand ai un job nou..vorbesti despre cum e acolo..despre cum sunt oameniii..ca esti entuziasmat..ca esti curios...
Dupa ce ai lucrat o perioada acolo vorbesti despre cum nu mai poti, cum nu mai vrei sa vezi pe nimeni pentru ca ii urasti pe toti si speri sa moara!ai vrea sa arda toti in iad..si apoi respiri greu si ai o privire ucigasa.
Apoi te hotarasti sa pleci si vorbesti despre cum ai scapat de toti idiotii si i-ai facut tu pe fraieri si e totul ok acum..esti un luptator...ai plecat la timp! Ai avut curaj! Si ai gasit un suuuper job

Si apoi o iei de la inceput.

Suntem lenesi. Toti. Absolut toti. Nu accept scuze! de ce? pentru ca oricat de putin am lucra suntem mereu obositi si mereu munca e prea multa, mai ales cand vine vorba de un ajutor sau favor:
Poti sa vii sa ma ajuti si pe mine sa car aia...nu pot, am muncit asa mult, sunt obosit, abia am ajuns acasa
Hai dai o bere? nu pot...ca am muncit toata ziua, mor de oboseala, ma duc sa dorm da poate dai tu maine una!
Cand ne vedem sa-mi dai si mie alea? Nu stiu..ca am atata treaba!!Ma termina de oboseala si imi ocupa tot timpul.

Si eu acum...chiar sunt foarte obosita asa ca ma voi duce acasa..pentru ca am muncit destul pentru azi

I hate my job

Titlul nu e asa...doar pentru mine...e un fel de generalizare si un tribut fata de toti cei care tin piept unui serviciu care nu ofera prea multe raze de soare, decat in cazul in care acestea sunt, nu stiu...pe post de bat in fund.
Fiecare loc de munca este ca orice film american sau ca orice parodie la un film american, adica dupa un tipar. Daca nu se muleaza pe tipar o fi vreun film european sau oricum independent.
Tiparul respectiv va recunoaste mereu grupul din lumea gossip. Zic gossip ca suna mai stilat si n-as vrea sa aduc ofensa cuiva.
Acum ca am inceput cu asta sa vorbim despre structura interna a locului de munca referitor la oameni.
Avem pe primul loc acest grup din lumea gossip. Putem sa-l denumim generic...The Pussies. The Pussies sunt un grup mixt care ajuta la crearea de diferite relatii in cadrul firmei. Ce fel de relatii: de amicitie, de prietenie, de colegialitate, de mancat de cur, de fictiune etc.
Acestia vor fi mereu primii care afla tot, chiar daca nici cel implicat nu stie.
Sunt de asemenea cei care se ocupa de celebrele coloane ASA DA si ASA NU avand un simt al bagatului unde nu-ti fierbe oala foarte dezvoltat. Ii vei recunoaste pentru ca ies mereu la tigara in grup, prin niste semne numai de ei stiute, poate ascunse printr-un aruncat de pliculet de cafea instant ca in reclama aia...care nu a fost o idee originala! si se vor aseza mereu in locul din care au vederea cea mai buna.In The Pussies nu au acces decat blonzii, nu neaparat fizic, cei cu pantofi ascutiti sau cei care s-au impiedicat si au cazut cu capul intr-un cazan cu gel de dus sau apa de colonie. Toti au nasul mare.
Baza firmei, si cea care va fi mereu stapana pe situatie si de neclintit, nimeni putand sa o surprinda, este femeia de serviciu. Femeia de serviciu sau mai exact THE GRANDFATHER OF ALL KNOWLEDGE va fi mereu la curent cu tot ce se intampla. Ea este si legatura The Pussies cu irealitatea lumii gossip. De la ea vin toate informatiile greu de aflat find ca o retea de internet catre vietile tuturor angajatilor, un fel de google. Am putea sa-i spunem si Google.
O a treia categorie in firma sunt tacutii sau , hmm...un alt nume englezesc...Nusacolo! sau Lafelsifara sau Dansul Ploii.nu, dansul ploii, nu.. Cei care inca nu au reusit sa se integreze si care nu prezinta interes pentru nimeni decat in sensul de: uita-te la ciudatul ala cum e!De obicei miros urat sau asculta manowar(o gluma personala, nu are legatura cu formatia) sau pur si simplu sunt excesiv de timizi. Sfat...nu incercati niciodata sa va convingeti, in cazul in are faceti parte din aceasta categorie, ca va e bine acolo, ca sunteti mai tari decat toti, asta nu denota decat faptul ca sunteti total antisociali si ca oricum nici n-ati fi reusit sa va integrati.
O alta categorie sunt Eumaiubescpeminemaimultdecatpemama, un nume lung, il putem scurta si le vom spune The Dicks. The Dicks se inteleg cu The Pussies....The Pussies vorbesc cu si despre The Dicks foarte mult. Iar The Dicks se lasa idolatrizati si nu pot trai fara The Pussies care sug energie de la The Dicks. Din aceasta
categorie fac parte, bineinteles, sefii. Cei care ne fac noua zilele negre pentru ca nu au oglinda in birou sau pentru ca le-a crescut fundul. Fata de ei avem si vom avea o stima deosebita...undeva ascunsa intr-o cutie dintr-un depozit al unui supermarket gen cora sau carrefour dintr-un oras oarecare dintr-o tara mica din sud-estul Europei.
Ultima categorie..am lasat-o ultima pentru ca este cea mai importanta cea a celor care vin la munca pentru ca ei chiar vor sa isi faca treaba si sa castige un ban. Sunt cei mai oropsiti. Uneori ajung sa scrie bloguri despre tipare din firme sau despre situatii penibile..atunci stii ca e cazul sa schimbe jobul sau sa se duca la un control...o data pentru ca au prea mult timp liber si in al doilea rand pentru ca...nu asta e tot. Acestia sunt tinta si a The Pussies si a The Dicks.
In alte circumstante probabil s-ar intelege cu acestia, dar nu in spatiul incercuit de munca, munca doar a lor ca ceilalti au deja tot timpul ocupat cu ce am spus mai sus. Aici, nu pot decat sa fumeze, sa-si bea cafeaua si sa stea la calculator cu teama in suflet, cu o rasuflare grea in ceafa si raspunzand la intrebari de genul: Am fundul mare? sau Nu v-ati saturat sa fac eu toata munca? sau Ai auzit despre Cosmin? E gay! A...tu esti Cosmin? Vroiam sa spun Costin.

Acesta este o scurta descriere a structurii unei firme. Sunt sigura ca am uitat ceva...dar ce am uitat probabil sunt mici ramuri ale acestor grupuri de baza. Poate nu am terminat povestea aici...poate voi scrie si cum sa te porti cu cei din categoriile acestea...depinde cat ma mai tin sefii pe posturi pe blogspot si de cafea..si de tigara..si de...

Revenind la cu ce incepusem

Titlu: Daca ceva e menit sa fie penibil...se va termina inr-un penibil benefic

Am invatat sa nu-mi mai fie rusine! Concluzia inceputului de text, intr-un cliseu total apoteotic: daca fugi de ceva, ti se va intampla cu siguranta si va fi de 10 ori mai penibil.
Cum am invatat asta? bineinteles...din experienta. Defapt, din repetate experiente. Cea mai recenta a fost chiar in wekeend-ul trecut.
M-am intalnit zilele trecute cu un fost prieten...as dori sa subliniez faptul ca am terminat relatiile intr-un mod demn de un film independent spaniol, pentru ca nu as vrea sa spun telenovelistic. Nu as fi vrut sa il salut asa ca m-am ascuns dupa nenumarate persoane, stalpi, pahare de alcool sau legat de sireturi in stilul zmeului care se face ca ploua si, minune! voinicul dispare. A mers, ceva timp, a mers si mai mult timp, aproape scapasem basma curata cu un zambet tamp pe buze si o rasuflare alcoolizata dar usurata.
Soarta insa, ca sa nu-i spun destinul, a facut ca lumea sa fie din nou prea mica iar eu sa am prieteni foarte aerieni si care beau din pahare de 0.05 l. Si asta n-ar fi nimic, de-asta suntem prieteni, dar il cunosteau pe respectivul acuzat...si l-au invitat sa stea cu noi la masa intr-o sinceritate simpatica dar...sa spunem simpatica punct.
Si in acel parfum de sinceritate privirile ni s-au intalnit si tot ce am putut sa fac a fost sa schitez un salut teatral si multe cuvinte de lauda, soptite prin intepaturi repetate la adresa celor care lansasera invitatia.
Recunosc, momentul nu a fost atat de penibil pe cat m-as fi asteptat..dar fuga aceasta inocenta l-a accentuat foarte tare.
Acum rad si spun..e mai bine ca s-a intamplat asa. Penibil dar de ajutor. Nu pot spune acelasi lucru si despre primul moment de o penibilitate demna de povestit pe care l-am trait, bineinteles in primul an de liceu.
Aveam obiceiul de a-mi procura in fiecare dimineata un ziar pe care il citeam atunci, prosport. Il luam gata de pe tipar, proaspat ca scos din...dus! SI il citeam cu pofta de fiecare data in drumul meu spre si dinspre liceu. Intr-o zi, in timp ce atenta stateam cu nasul in ziar, am observat un domnisor care ma privea si imi zambea. Am observat privirile accentuate si chipul interesant..defapt era bun tipul...si m-am intimidat. Am inceput sa-i zambesc si eu, sa il privesc asa pe furis si sa cobor foarte mandra de mine din masina cu ziarul la subrat, impachetat foarte atent, ca un adevarat cititor!
Cand am ajuns acasa, bineinteles, un final extraordinar si probabil previzibil dar pe care eu nu l-am intuit atunci, aveam fata plina de tus de la ziar...pe care il luasem de pe maini. A fost bine, am ras si m-am spalat pe fata. Dar m-am bucurat cand nu l-am mai intalnit a doua oara pe domnisorul respectiv!

The End