IMPIEDICAT IN COTIDIAN

Pauza de cafea...

2010-02-04T07:06:00.001-08:00

Am tras aer in piept si nedumerita, cum in ultima vreme sunt constant, am oftat inca o data gandindu-ma cum reusesc mereu sa transform umorul in sarcasm, in cinism sau ironie. Rasul rautacios mi-a pus stapanire pe buze si danseaza cu ele uzandu-le inutil si stergand din jurul lor conturul unor amintiri sincere si pure. Naturale. Ma intristez pe rand, de privirea mea, de expresiile mele, de pozitia corpului si de jocul mainilor. De reflexia pe care privirea mea o concepe in oglinda.
La sfarsitul fiecarei zile port o discutie redundanta cu propriile trairi, incercand sa-mi justific esenta si sa-mi amintesc ca sunt om. Din ce in ce mai des ma impiedic de gandurile grandioase ale unor oameni care imi inspira numai ipocrizie. Si aceasta, prin simplul fapt ca-si asuma atributii pe care apoi sustin ca nu si le-au insusit ci le-au fost descoperite de catre ceilalti. Si apoi realizez ca si eu am ajuns asa. Dorinta de recunoastere ne transforma in niste incuiati. Incepem prin a incerca sa ne deschidem orizonturile si sfarsim prin a ne regasi doar pe noi in ele si apoi le inchidem in ideea ca altii nu ar putea intelege sau empatiza cu o asemenea intensitate.
Am incercat sa nu mai inteleg. Ci doar sa respir. Dar am invatat sa recunosc ca-mi port stigmata indiferent de felul meu de a privi, indiferent de felul meu de a simti sau rationa. Ma dor oamenii, pentru ca simt ca ne pierdem orice urma de umanitate chiar si prin falsa dorinta de exprimare. Tot in jur respira superficial, priveste superficial. Si fiecare valoare si fiecare libertate se va regasi doar ingradita intr-un coltisor uitat din ultima esenta umana pe care oricum o vom pierde, in timp ce vom marsalui obedienti in drumul inainte si inapoi al rutinei noastre, o rutina pe care cu greu vom reusi sa o constientizam.
Am obosit.

Istoria unui necunoscut(4)

2010-01-05T04:31:00.001-08:00

Moment de reculegere:
Oare pot sa conduc? Oare volanul nu imi va fugi de sub picioare ? Stai. Volanul nu este sub picioare. O doamne !!!! Trebuie sa nu mai spun prostii! Sunt ok. Putina apa si-mi revin.
Se duse si se spala pe fata apoi fugi pana in camera maica-sii si lua o pastila de cap cu o gura din sticla de cola de langa noptiera. Lua cheile de la masina, din sertar, si iesi din casa grabit. Baga cheile in contact si vru sa porneasca dar simti cum parca intregul corp devenise imobil si nu mai avea control asupra nici unui muschi. Dadu de vreo 3 ori din cap pentru a se dezmeticii dar il apuca o ameteala ingrozitoare. Se sperie groaznic si isi pipai buzunarul pentru a scoate telefonul mobil. Incerca sa formeze un numar dar nu reusea sa apese decat pe tasta 1. Tot apasand incepu sa auda cum sunau toate telefoanele din casa. Se ridica crezand ca e cineva de la spital si intra cu greu in casa sperand ca cei care suna sa nu inchida.
Ridica receptorul si spuse ‘alo’ ca sa-si dea intr-un final seama ca se sunase singur. Brusc avu un moment de luciditate in care nimic nu se mai misca cu incetinitorul si telefonul parea sa-i fi reaparut in mana si reusi sa formeze numarul lui taica-su.
-Buna tata. Mama a iesit din spital. Eu nu ma simt deloc bine. Cred ca e de la biftecul ala, acum vad tot rosu. Te rog ia-o tu pe mama. E aproape de tine.
Domnul Frantescu tocmai era intr-o sedinta foarte intensa cu o domnisoara care incerca sa-si descopere sexualitatea si raspunse cu vocea putin tremurata, avand gandul, sa-i spunem gandul, in alta parte.
-Dea.. Acolo, daaaa. Adica, da. Cee? Bine, bine.
- Domnule doctor, ceva important?
- Nu draga mea, continua. Asa…
Dupa ce auzi telefonul inchizandu-se, Victor simti cum imaginea i se incetoseaza si aluneca usor pe podea tinandu-se cu putere cu palmele de pereti.
Era intuneric in toata casa si o liniste mortuara, cand dintr-o data telefoanele incepura sa sune insistent. Victor se trezi buimac, afara era noapte, el era imbracat in hainele de strada, culcat langa usa de la intrare, cu mobilul lipit de ureche, iar in dreptul fetei era o baltoaca formata pe parcursul somnului. Se sterse la gura si se grabi sa raspunda la telefon dar realiza in scurt timp ca adormise pe mobil si se apela, din nou, de altfel, singur. Avu un sentiment ciudat de déjà-vu, se freca la ochii uitandu-se prin toata casa si incercand sa se trezeasca. Realiza brusc ca fusese sunat de la spital sa vina sa-si ia mama.
Ametit, concentrat asupra fiecarui pas reusi intr-un final sa se indrepte spre camera maica-sii deschizand incet usa. Isi incrunta privirea chinuindu-se sa sa vada ceva fara sa aprinda lumina dar nu vazu nimic, asa ca fu nevoit sa ia lanterna din sertarul din dreapta de la mijloc, din bucatarie. Se intoarse, deschise lanterna si isi cauta mama in tot patul. Apoi pe langa pat. Apoi prin restul camerei. Se uita si in sufragerie si in bucatarie. Intr-un final se albi la fata. Se simtea ca in filmele cu prosti. Realiza in timp ce culoarea i se schimba cum si-a uitat mama la spital. O panica generala se instaura si isi puse mainile in cap nestiind ce sa faca. Isi cauta disperat telefonul si vazu ca ultimul apel fusese catre tatal sau. Il suna foarte agitat.
-Tata, ai luat-o tu pe mama de la spital ?
-Alo ? Victor ? Tu esti nebun ? E 3 dimineata. Cum s-o iau pe maica-ta de la spital ? Ce sa caute la spital la 3 dimineata ?
-Pai nu te-am sunat mai devreme ? Nu am vorbit mai devreme ? Despre ce am vorbit mai devreme ? Te-am sunat. Mi-ai raspuns. Mi-ai raspuns ?
-Ce-i cu istericalele astea draga ? Mai ales la ora asta. Ce barbat esti tu, spuse Alfonz revoltat, stand acum in fund in pat si cu mana in sold. M-ai sunat, ti-am raspuns, mi-ai zis ca maica-ta este la cap sec ala, ca se vad la nu stiu ce rosu si ca tu esti foarte bine. M-am gandit ca te referi la ma-ta si vreun papitoi de amant al ei, n-am inteles exact de ce ai tinut sa impartasesti cu mine informatia asta, ti-am dat dreptate si asta a fost. Ce treaba sa am eu cu ma-ta si nebuniile ei. Ei, asta-i buna. Nu ma mai suna pentru toate prostiile ! si ii inchise telefonul in nas.
Brusc, in mintea lui Victor se produse o avalansa de ganduri. Se uita in telefon cautand numarul de pe care fusese sunat de la spital. Suna inapoi dar nimeni nu raspunse. Iesi in strada, se sui in masina si goni spre spital. Fiind 3 dimineata, nu prea era trafic asa ca ajunse relativ repede. Cobori violent, tranti usa si alerga spre intrare. La intrare intreba daca doamna Luca mai este internata sau nu acolo.
- Sunteti membru al familiei ?
- Da, sunt fiul ei.
- Doamna Luca trebuia externata astazi dar dupa cum vad aici, fiul danseei, spuse apasat uitandu-se in sus la Victor cu o privire mustruluitoare si facand o pauza, fiul dansei nu a venit s-o ia de la spital asa ca a trebuit sa o mutam intr-un alt salon. Singurele saloane care mai au spatiu sunt cele de lux. Dansa e la ultimul etaj, in salonul 17, aripa stanga. Dar nu o puteti vizita acum. Maine dimineata va rog sa reveniti. Este de preferat sa reveniti defapt. Acum depinde si de ce hotarati dumneavoastra.
- Va implicati trup si suflet in viata fiecarui pacient vad, spuse Victor zambind stramb si putin enervat. Sa stiti ca empatia cu pacientii nu e de recomandat in spital.
- Veniti maine daca vreti, eu atat v-am spus. Acum am treaba, va rog sa ma scuzati! Nu permitem nimanui sa stea in spital la ora asta. Maine.
Avand in vedere ca a doua zi era la 4 ore distanta , Victor se hotari sa le petreaca undeva, band o cafea si incercand sa inteleaga ce naiba se intamplase si cum ajunsese el pe jos in fata usii. Cauta vreo jumatate de ora incontinuu o cafenea deschisa dar, bineinteles, nu gasi nici una asa ca se intoarse la spital si isi lua o cafea de la automat, dupa care se duse pe o banca in curte pentru a-si limpezi mintea si a fuma o tigara. Realiza in scurt timp ca nu avea foc, asa ca incepu sa se plimbe ingandurat, cu paharul in mana, in cautarea unui paznic care sa fumeze. Nu peste mult timp, dadu peste un burtos mirosind a alcool, cu parul ciufulit, care il lua la intrebari.
- Ce cautati aici la ora asta ? N-aveti voie. Nu vi s-a spus de la intrare ca nu se sta in spital ?
- Sunt in curtea spitalui, nu in spital.
- Avem un spiritual vad aici, mustacii omul uitandu-se parca in spate la un coleg imaginar.
Victor incerca sa gaseasca persoana, dar paznicul era singur. Pe de alta parte era si beat, deci nu era de mirat ca isi cautase companie, fie ea si imaginara.
- Nu incerc sa va jignesc, vreau si eu un foc, imi beau cafeaua si stau pe banca. Va rog, nu fac scandal. Va dau datele. Trebuie s-o iau pe mama la 7 dimineata si nu re rost sa ma intorc acasa.
- Bine bine. Da sa vad ca misti si te dau afara.
- Multumesc(muistule).
Victor se retrase pe banca dupa ce-si aprinse tigara, gandindu-se in cate feluri ar fi putut sa-l bata pe organul de ordine, mai spuse de cateva ori organul si rase, apoi isi reaminti ca e singur in curtea spitalului 4 ore de acum inainte si se ghemui pe banca. Nu-si putea scoate din minte ca a adormit si nu intelegea de ce. Se concentra cu greu sa reconstruiasca fiecare pas dar nu isi putea aminti nimic.
Pe la vreo 6 dimineata niste spasme il trezira si simti o durere in tot corpul. Adormise, dar frigul si lemnul nu-i priisera deloc.
Se ridica cu greu si porni spre intrare, in speranta ca acum isi putea vedea mama.
- Ne pare rau, vizitele incep la 8.
Ce idiot, nu putea intreba asta la 3 dimineata cand venise. Isi freca ochii cu mainile, se resemna pentru inca 2 ore si isi mai lua o cafea. Acum statea singur, in frig, pe o banca, in timp ce doctorii si asistentele care schimbau tura se uitau nedumeriti la el si se grabeau in acelasi timp sa intre in spital.
Se intinse pe banca si isi sprijini gatul pe un maner, uitandu-se la cer. Se ridica apoi sa-si mai ia o cafea si observa ca trecuse o ora jumatate de cand se uita in sus. Se gandi ca la genul asta de situatii se refera toti cand spun ca viciile iti distrug viata. Dar ce naiba, niciodata nu mai patise asa ceva.
O gaura de cateva ore in memorie, o trezire pe podea, o asistenta extrem de enervanta, trei cafele, niste cearcane imense, dureri in toate oasele si o raceala iminenta. Ce mai urma? Dar simti cum parca le merita pe toate. Se aseza inauntru in sala de asteptare, bau in liniste cafeaua iar la 8 porni spre salonul mamei sale.

Istoria unui necunoscut(3)

2009-11-16T05:12:00.001-08:00

Dupa o alta perioada de nedumerire, o fata incremenita si ceva mers pe jos, Victor ajunse in final in dreptul unei cladiri recent renovata, scoase cheia de la interfon, deschise si urca pana la etajul patru. Acolo era o singura usa, pe care si intra lejer.
Casa in care stateau Victor si mama sa era mare si labirintica, situata foarte convenabil pe langa Piata Unirii, in capatul unei stradute, ascunsa printre blocuri. Casa era inconjurata de copaci si avea o gradina cu trandafiri, fiind defapt un bloc vechi cu patru etaje si mansarda, modernizat. Scara blocului era din marmura iar peretii holului erau plini de desene facute de Victor si colegii lui de la arte.
Ultimul etaj si mansarda erau ale lor. Victor statea la mansarda, un fel de completare a vietii sale de boem neinteles. Cum intrai in casa dadeai intr-un hol spart, din care se vedea sufrageria impartita intr-un spatiu de stat, cu televizor, canapea, fotolii si masuta de cafea si unul de mancat, avand o masa mare cu 10 locuri, extensibila. Bucataria era in dreapta, ascunsa dupa niste usi glisante. Sufrageria avea si un balcon foarte mare, in care puteai iesi ocolind spatiul de mancat. Balconul era neacoperit, avand o banca balansoar, o masa de sticla si plante, acum uscate, in jurul sau.
Scara spre mansarda era in spate, camuflata de o biblioteca. Victor intra in casa, trecu prin linistea mortuara a sufrageriei si urca in mansarda.
Camera lui era cat tot parterul casei. Avea un pat mare intr-un colt, un trepied fixat spre el , un aparat foto aruncat pe pat, multe planse pe jos si tot felul de carpe aruncate peste diferite obiecte sau taboluri. Avea un laptop pe o masa foarte joasa, conectat la niste boxe mari aflate in colturi opuse ale camerei. Hainele erau aruncate peste tot, chiar si pe sifonierul vechi din lemn masiv ce era fata in fata cu patul. Avea doua geamuri care dadeau pe acoperis, unul deasupra patului si celalalt in partea opusa a camerei, dar acum erau inchise si pline de frunze uscate. In toata camera mirosea a lemn si tabac cu ciocolata. Sub celalalt geam se afla un sevalet cu o panza alba pe el, iar langa el un scaun pe care se aflau pensule si vopsele.
Victor pasi spre laptop lasand parchetul vechi din stejar sa-i scartaie sub picioare. Il deschise, apoi winampul, dand volumul la maxim si apasand play. Dintr-o data patrunse in toata casa Backini – Go Go Killer. Victor se aseza pe pat uitandu-se la frunzele de la geam cu o privire peirduta. Se ridica in fund si isi puse palmele pe cap nedumerit. Se gandi pentru cateva momente parca chinuindu-se sa-si intre in personaj si apoi se ridica indreptandu-se spre trepied. Lua pensula in mana si paleta de culori si se pregati sa traseze o dunga. Dar gandul lui ramasese la Adara.
Se aseza pe pat si mai incruntat si ganditor. Isi scoase din buzunar o punguta mica si o desfacu foarte concentrat. Din celalalt buzunar scoase o rola si o rupse, lua o tigara, ii scoase tutunul, il amesteca incet cu iarba din punguta, il puse pe foita si isi rula un cui. Apoi se intinse pe pat si il aprinse tragand tare si tinand fumul in piept. Dupa cateva secunde tusi puternic si isi intinse mainile pe pat, uitandu-se in sus. Dintr-o data muzica incepu sa se auda din ce in ce mai incet si vazu cercuri si cerculete care se miscau asimetric inainte inapoi spre el, in ritmul muzicii. Se uita la ele gandindu-se in continuare la momentul din cafenea.
Ceva sub el incepu brusc sa vibreze din ce in ce mai puternic. Tresari speriat si se uita pe pat, nu era nimic. Intre timp muzica se oprise si era o liniste mortuara in camera. Speriat se uita sa vada ce s-a intamplat cercetand cu privirea intregul spatiu. Simti din nou cum corpul ii vibreaza si puse instinctiv mana pe buzunarul din spate al pantalonilor. Scoase telefonul si nevazand cine suna, raspunse nedumerit.
-Alo?
-Buna Victor. Sunt Adara, ne mai vedem azi?
Foarte speriat puse telefonul la piept si dadu din cap sa se dezmeticeasca. Apoi il ridica usor la ureche si intreba:
-Poftim?
Nu auzi nici un raspuns. Pe ecranul telefonului aparea un apel nepreluat. Se uita sa vada cine era si nu stia numarul. Arunca telefonul pe pat. Se duse sa se spele pe fata. Se privi in oglinda si dupa cateva secunde il pufni rasul. Se sterse si se duse in camera, lua telefonul in mana si apasa pe apelare.
-Alo, am primit un apel de pe numarul asta si nu stiu cine este.
-Buna ziua, Victor Luca?
- Da..eu sunt.
- Va sun de la spital, e in legatura cu mama dumneavoastra.

Istoria unui necunoscut(2)

2009-10-22T03:28:00.001-07:00

Afara era frig, dar Victor se imbraca la fel in fiecare anotimp. Era felul lui de a fi nonconformist chiar si cu natura. Se intoarse spre curtea casei stand cu mainile in buzunar si privi cu nostalgie in sus. Isi puse apoi castile in urechi si porni cu capul in jos spre statia de masina. In statie erau tot felul de oameni asezati exact in locurile unde stiau ca trebuie sa fie usa din mijloc cand opreste autobuzul. Vizavi de statie era un stalp si pe el lipit un afis. Daca te asezai la 45 grade spre sud-vest de el si masina oprea fix in dreptul semnului cu numele statiei erai chiar in dreptul usii, adica urcai printre primii, adica prindeai loc pe scaun. Astfel, in fiecare oprire de tramvai sau autobuz vedeai ciorchini de oameni impingandu-se care sa ajunga primul la un scaun.
Cand veni autobuzul si se elibera peronul, Victor sui apasat treptele pe prima usa si analiza fugitiv cu privirea toata masina apoi o traversa pana la celalalt capat, asezandu-se pe primul scaun liber din spate. In toata lejeritatea lui de a parea indiferent, insa, omise in a remarca persoana fara casa ce dormea confortabil pe scaunul de langa el. Ocupat fiind cu o nonsalanta debordanta fu neplacut surprins cand simti un miros puternic neplacut si intelese de ce acela era singurul scaun liber si lumea se inghesuia departe de el. Se ridica lejer incercand sa nu schiteze nimic, se aseza la usa si cobori pentru a nu da de banuit. Astepta urmatoarea masina cu foarte multe ganduri in cap, dar isi reveni cand vazu ca o domnisoara ii zambi in timp ce urca. Autobuzul il lasa la Sf.Gheorghe, cobori si traversa prin pasaj pentru a ajunge pe Lipscani. Se opri sus pe trepte la intrarea pe strada, fix langa pasaj si scoase din buzunarul din spate o carte subtire, indoita. O deschise si se incrunta incercand sa inteleaga firul povestirii si relua de cateva ori acelasi pasaj. Avea obiceiul asta ciudat de a citi in locuri publice, unde lumea se uita la el. Avea nevoie de galagia privirilor care tipau „asta e un baiat destept” si de garantia unicitatii sale ca individ din prisma unor necunoscuti pe care probabil nu ii va mai vedea vreodata.
In timp ce se concentra asupra cartii pe care parea ca se chinuie cu adevarat sa o citeasca, incruntandu-se si automotivandu-se „cu cat mai repede cu atat mai bine”, simti cum o privire il fixeaza, o privire care vine din partea unei persoane ce este foarte aproape de el. Atrasese intr-adevar atentia dorita, dar transpusa cui nu trebuie, se pare. Ridica incet capul si se trezi cu fata foarte aproape de o alta fata, straina, care ii zambi larg. Facu niste ochii mari si impinse respectiva persoana la o parte. Se uita nedumerit si reusi sa scoata doua cuvinte:
- Ce vrei?
- Haide domnu, dati-mi si mie un banut ca am copii acasa, sa moara mama, saraca Doamne Fereste ca si-asa-i bolnava saraca, vedeti spun vorbe d-astea va dati seama!
Dupa o pauza de cateva secunde in care avu intentia de a intelege ce vroia sa spuna cersetorul realiza ca cel mai bun lucru pe care il putea face era sa gaseasca un loc inchis si curat unde sa citeasca, pentru a nu mai avea si o a treia experienta de genul celor de inainte.
Porni pe Lipscani in speranta ca va gasi o cafenea unde sa bea si o machiatto. Se uita in dreapta si in stanga, escalada pasajele improvizate din lemn pe strazile in amenajare si ajunse la covrigaria din colt la str Franceza. Mirosul il forta sa-si ia un covrig, era covrigaria de unde ii lua maica-sa cand era mic merdenele si ii dadea partea nesarata de la covrigii ei.Se mai plimba apoi putin si dupa cateva alte ture de stradute zari pe cineva care se ridica de la masa in O’Hara. Intra si se aseza cerand un cafe machiatto cu doua pliculete de zahar brun, dupa care se pozitiona confortabil cu fata spre intrare, redeschizand cartea. In timp ce recitea si recitea aceaasi pagina, ii veni si cafeaua pe care avu nenorocul de a o varsa fix pe carte. Lua un servetel si sterse nervos paginile, pentru a reveni ulterior asupra lor.
Soarta insa nu-l lasa nici de data aceasta sa-si continue lectura pentru ca atentia ii fu distrasa de catre o domnisoara ce ce apropie de masa lui tinand un pahar jumatate plin cu bere in mana.
- Deranjez?
Victor nedumerit dar deja obisnuit cu inoportunul, ridica privirea si o cerceta din cap in picioare pe domnisoara care i se adresase. Era o fata mica de statura, slabuta, cu parul lung si cret prins intr-un elastic galben, imbracata intr-o rochita colorata si avand in picioare o pereche de cizme din piele maro. Era foarte imbujorata si ochii ii sclipeau cand se uita la el. Ceea ce observase Victor era ca avea gambele subtiri, fundul bombat(pentru ca rochia statea ridicata spre spate), o gura rotunda si sanii fermi.
Acestea fiind studiate in amanunt de catre el, o invita sa ia loc la masa.
- Imi pare rau ca mi-am permis sa-ti intrerup lectura dar am simtit ca trebuie sa vorbesc cu tine, macar sa incerc. As putea bea o cafea cu un om cult?
Zambind doar cu coltul stang, Victor se lasa putin pe spate pe scaun, incrucisandu-si mainile.
- Sigur, nu-i nici o problema, sunt chiar curios sa aud ce anume ai vrea sa-mi spui mai exact.
Fata atunci bau ce mai era in paharul de bere si ceru un cappucino. Se uita din nou cu ochii mari la Victor si trase aer in piept emotionata. Facandu-si curaj, spuse:

- Sa stii ca eu nu fac asta in mod normal, adica nu agat barbati in baruri, mai ales la sapte seara, dar de cand te-am vazut intrand am simtit asa...o conexiune intre noi...nu stiu, sper ca asta nu te sperie.
Revenind la loc pe scaun si punandu-si mainile pe masa framantandu-le, Victor intreba ironic:
- Draga mea, femeile emotionate nu sunt chiar un factor de stres pentru mine. Mai ales ca azi am avut destula adrenalina pentru o zi.
- Imi pare bine. Uite, pe mine ma cheama Adara.
- Adara? Serios? Si pufni in ras.
- Da. E un nume de stea. Parintii mei au zis ca straluceam cand m-am nascut. Tata e astronom si a considerat ca e numele perfect. Sunt mandra de el, m-a ghidat mereu in viata, uite, ca acum, la tine. Se uita apoi timida in jos.
- Foarte multa poezie as putea spune si nici nu stii cum ma cheama. Avem de-a face cu o artista sa inteleg.
Tragand aer in piept, fata deveni foarte serioasa.
- Eh...viata te invata si sa jonglezi cu emotii prin cuvinte. Mai scriu din cand in cand si uneori confund viata cu o foaie alba si imi dau frau liber imaginatiei.

In momentul acela, Victor se retrase parca putin speriat si se scarpina la urechea dreapta. Nu se astepta la asa o zi cu asemenea intamplari. Iar fata era practic, fascinanta. O stia de doua minute dar reusise sa-l socheze. O noapte cu ea chiar ar fi meritat incercata.

- Imi place mult ce citesti. Asta m-a determinat defapt sa vin sa discut cu tine. Te-am vazut intrand asa zapacit si cand ai daramat cafeaua m-ai amuzat. Atunci am vazut cartea si am zis ca e un semn.

In momentul acela, mintea lui Victor se aglomera brusc. Nu retinu partea cu semnul dar tot restul era de ridicat o sprancean. Fata era interesanta si nu stia exact ce sa spuna pentru ca, sa fim seriosi, cartea i se parea de neinteles, o porcarie, fara logica si pe deasupra ii fusese bagata pe gat de catre maica-sa deci nu prea avea cum sa fie buna. Cel mai logic lucru care ii veni in minte era ca defapt, intr-un fel sau altul, toata treaba asta era vina maica-sii si probabil injuraturile lui taica-su il ajunsesera(ai naibii parinti). Ce sa faca, pentru ca exista riscul ca ea sa vrea sa discute textul, iar el recitise de trei ori prima pagina fara a intelege o noima. Avea potential de femeie desteapta si asta pentru Victor era prea mult pentru cinci minute de discutii. Ar fi insemnat ca trebuie sa-si masoare cuvintele, chiar sa poarte o conversatie. Se uita la ea concentrandu-se si incercand sa aiba un aer relaxat.

- Da...abia am inceput-o, insa nu pot spune inca ceva concret despre ea. Mama mi-a recomandat-o si am considerat ca e un bun sfat. Prin urmare, l-am acceptat cu placere. Mie imi place foarte mult lectura. Din pacate, insa, arta mea(spuse pronuntand apasat cuvintele) nu-mi permite foarte mult timp pentru asta. Ma mai strecor pentru cateva clipe de liniste cu o carte cand imi beau cafeaua.
Nu stia exact de ce simtea nevoia sa minta, dar o facuse deja deci nu mai avea ce face. Clar de acum inainte, respectiva carte ii va placea.

Fata zambi, se uita cu ochii putin incruntati in ochii lui, il cerceta din cap in picioare si se apropie foarte tare cu busele de urechea lui. Victor se inrosi.

- Am inteles, iti place cartea. Trase repede cartea de pe masa si il intreba: Cine a scris-o?
- mmm...cum adica cine a scris-o? Ce crezi ca nu stiu? A scris-o...si se gandi putin...Coltazar!
Adara rase cu pofta, se ridica de la masa si lasandu-i cartea si banii de cafea, se uita amuzata la Victor:
- Imi pare rau, trebuia sa fac asta, esti simpatic dar nu esti genul meu. Voi barbatii sunteti atat de usor de pacalit. Data viitoare cand ajungi in situatii de genul asta, lasa atitudinea de baiat neinteles si fa-ti curaj sa fii tu. Nu haina face pe om sa stii, de-asta ai o personalitate si inteligenta, ca sa fii tu in cel mai bun mod pe care-l stii. Nu-ti zic ca o lectie de viata ci ca un sfat pentru ca e pacat sa iti termini viata regretand ca ai trait-o ca ce te-au vrut altii. Ne vedem pe plaja.

Fara a-l lasa pe Victor sa ii mai spuna ceva, isi lua hainele si fugi pe usa. Victor ramase total nedumerit, debusolat si extrem de socat. Spuse cu voce inceata ca pentru el:

- Luca, ma cheama Luca.

Ramase pe ganduri si statu asa vreo zece minute incercand sa inteleaga ce se intamplase. Dar defapt nu avea cum sa afle vreodata. Stia asta, dar nu se putea abtine. Niciodata pana acum nu credea ca exista femei care sa intre asa lejer in vorba cu barbatii. Tocmai fusese agatat, intr-un mod neconventional si extrem de batjocoritor in acelasi timp. De ce si pentru ce, nu putea sa realizeze. Plati cafeaua si se grabi spre casa pentru a compune o noua opera de arta. Se simtea suferind si atunci ii venea inspiratia mereu. Afara incepuse sa ploua si mergea cu mainile in buzunar parca traind fiecare picatura. Medita asupra tuturor intamplarilor si isi spuse „inca o zi din viata unui artist...”

Istoria unui necunoscut(1)

2009-10-13T03:56:00.000-07:00

Ceasul ticaia intrerupt. El statea ghemuit pe un scaun, cu palmele intre picioare, usor cocosat. Privea in jos si din cand in cand tragea cu ochiul la minutar in speranta ca poate a mai trecut ceva timp. Asteptarea il termina usor usor, facandu-l parca din ce in ce mai cocosat si mai ghemuit.
Parchetul scartaia si se simtea un miros de vechi in toata sala de asteptare. Tavanul inalt si usile de lemn de pe care se luase vopseaua dadeau un aer de sanatoriu intregii cladiri. Intr-un colt, biroul mic al secretarei era plin de tot felul de plicuri si cutii. Avea un laptop peste un teanc de foi si se zarea un telefon sub altele imprastiate pe birou.
Secretara era o femeie la vreo 40 ani, grasuna, usor incruntata dar cu o voce foarte calda. Parul era scurt si cret si purta haine largi si tot felul de bratari si margele. Avea niste ochelari la gat cu un snur facut din mai multe sfori infasurate, care aveau diferite culori. Din cand in cand mai ridica privirea din calculator si se uita la barbatul de pe scaun zambind parca intelegator si apoi se intorcea la ecran si se incrunta din nou.
La un moment dat usa se deschise lasand sa iasa afara un miros de cafea cu scortisoara. O domnisoara zambitoare si foarte imbujorata iesi din incapere parca putin ciufulita. O voce puternica si groasa se auzi dinauntrul camerei:
-Data viitoare nu o sa mai fiu atat de cuminte, e cazul sa luam taurul de coarne! Barbatul apoi rase parca complicitar. Haideti domnule Cocosescu, stiu ca asteptati de ceva vreme, imi pare rau, a durat mai mult decat prevazusem. Domnisoara Precupetu mi-a dat mai mult de lucru decat as fi crezut(si din nou termina in acel ras glumet si parca usor cu subinteles).
Cu un oftat resemnat, barbatul se ridica incet de pe scaun, nelasand insa mainile sa i se desparta si merse parca pocait pana in birou. Era un tip inalt si slab, cu parul ciufulit, tras la fata, imbracat cu o pereche de blugi bleomarin si un pulover maro inchis. Avea in picioare o pereche de tenisi albi uzati pe care erau facute cu carioca mici desene stangace.
-Haideti domnule Cococescu, ne miscam si noi mai cu talent? V-am zis sa fiti mai coios ca doar ce naiba, barbati suntem.
Camera avea in mijloc un birou masiv din lemn care era plasat in fata unor ferestre inalte. Pe birou erau o gramada de carti despre psihologie si filozofie si o carte deschisa intoarsa langa o cana de cafea cu un suport improvizat din niste coli albe. Un mac book Air alb statea inchis intr-un colt al biroului. Ambii pereti erau imbracati in rafturi de carti de istorie, filozofie, religie, beletristica si mai ales psihologie. Intr-un colt de langa usa era o statuie cu Tauret, zeita egipteana a fertilitatii. In celalalt colt era un sistem audio ultraperformant.
In fata biroului, in partea dreapta era un fotoliu confortabil.
Doctorul,Alfons Ion Frantescu, monsieur Alphonse, cum prefera sa i se spuna, era un tip scund si indesat, cu niste maini ca niste carnaciori, o chelie frontala pe care incerca sa o ascunda prin parul ramas ras si o alura de om sofisticat. Era imbracat intr-un halat visiniu cu broderii pe margine in fir auriu,descheiat, sub care se observa o camasa alba si o pereche de pantaloni de costum, gri. In picioare avea o pereche de papuci albi, cumparati de la farmacie.
Acesta se lasa usor pe spate in timp ce-l observa pe Cocosescu venind si ii facu semn sa se aseze pe fotoliu. In acest timp el umbla in sertarul drept al biroului de unde scoase o pipa si o cutiuta cu tutun.
-Ia spuneti-mi domnule Cocoselu, cum a mers sfatul dat de mine? Ati facut intocmai cum v-am spus?
Cu o voce foarte joasa, barbatul incerca sa inceapa o propozitie:
-a..a...am incercat, domnu doctor...
-Ti-am zis ca-mi poti spune monsieur Alphonse, ce atata formalitate!
-Me U se Ur Alfonz...ce sa va spun, am incercat, m-am uitat la un film d-ala de gagici si am vazut acolo ce inteleg aia din ce ziceti dumneavoastra...atitudine, si...am luat flori, i-am lasat biletele la usa, i-am cumparat aspirator, am luat copilu' la mine cum ati si zis, cat a fost ea la munca, da a naibii pramatie e asa neastamparata..mi-a pictat toti adidasii cu carioca si peretii de pe hol, o sa-mi ia o gramada sa zugravesc peretii aia ca-s vechi si n-au fost demult zugraviti. (vocea parca i se ingrosa usor, incepu sa se indrepte si vorbi din ce in ce mai repede)Stiti cum e cu zugravitul, ca trebuie sa dai tencuiala jos si apoi sa dai cu glet si sa...
-Da, da, da, cunosc problema. Dar sa revenim la pentru ce suntem aici: Dumneavoastra aveti un suflet singur, impotent , lucru care se datoreaza timiditatii si lipsei increderii in sine! Eu, monsieur Alphonse sunt nimeni altul decat doctorul dumneavoastra de personalitate!(si apoi isi spuse in gand doar mimand cu buzele) Suntem aici ca sa descoperim ca, intr-adevar, si dumneavoastra aveti una! Si apoi rase pentru umorul sau extraordinar si reveni cu o idée:
-Mi-a spus mama cand eram mic ca eu am ales cand mi-au rupt turta bisturiul si revista Vogue. Ce poate fi mai evident? Un doctor de atitudine! Atunci am stiut care mi-e menirea... Isi aprinse apoi zambind pipa si se lasa pe spate privind catre fereastra.
-Mama. O femeie extraordinara, o adevarata doamna care a avut ghinionul sa nu se nasca la oras. Dar tatal meu a vazut-o pentru ceea ce era cu adevarat, o frantuzoaica aristocrata aproape uitata intr-un loc precum Caracal. Of…cat a suferit saraca pentru ca noua sa ne fie bine…datorita dumneaei sunt eu azi cine sunt! Alphonse..Alfi imi spunea…oamenii inteligenti nu-si pierd vremea invatand din carti, sunt autotitacti!(si ramase putin pe ganduri cu zambetul pe buze, apoi spuse cu putin umor, ca si cum omul ar fi prins aluzia si oricum stia despre ce e vorba)Vezi tu Cocoselule, toate cartile astea...le-am luat ca sa vada lumea ca nu-s un neica nimeni dar e inutil sa si citesc ceva din moment ce stiu deja despre ce se vorbeste, nu?(ofta apoi pentru o secunda melancolic, apoi isi drese vocea si se adresa domnului Cocosescu):
-Da, Cocoselule, asa era mama, o femeie plina de substanta! Acum, revenind la problema dumitale…clar se trage din copilarie, trauma dumitale cu mama care te cocolosea prea mult si cea cu tatal care te ignora tot timpul si faptul ca ai fost singur si izolat atata vreme de copiii din jurul dumitale…aici e problema…(pica usor pe ganduri si amuti pentru cateva secunde, apoi isi reveni brusc ca si trezit dintr-un somn adanc).
Mda…vad ca timpul nostru s-a scurs, eu zic ca ati inteles ce trebuie sa faceti asa ca va astept saptamana viitoare, stabiliti cu doamna Miu cand si cum sa platiti...treburi d-astea lumesti ce mie imi displac total.
Mi-a parut bine sa va ajut, simt cum incet incet ajungem la raspunsuri cat mai exacte si astfel vom rezolva problemele dumneavoastra cat ai zice peste! (spuse aceste cuvinte aplecandu-se cu patos pe scaun spre birou, jongland cu mainile in aer facand cerculete). Si vorba aia…sa ne miscam mai cu talent ca doar… barbati suntem!
Barbatul se ridica timid, dadu din cap in semn de salut si porni spre iesire cu acelasi patos cu care si intrase. Isi framanta in continuare mainile gandindu-se la ce film motivational(comedie romantica) sa se mai uite. Plati apoi consultatia cu niste bani mototoliti pe care ii avea in buzunar, desenati cu carioca.
Madame MiU, am terminat pe ziua de azi, strangeti tot ce trebuie pe aici si mai aduceti-mi va rog o cafea cu frisca si scortisoara, o sa mai stau sa meditez putin asupra aspectelor pe care le abordez in carte. Si puse apoi ochelarii pe nas si deschise laptopul, isi introduse parola:stapanultausiostiibine…gresi de vreo 3 ori si a patra oara apasa buton cu buton cu incetinitorul. Pe desktop avea un fisier care avea titlul: Capodopera…dadu dublu click si cu un scris de stul de mare, centrat pr prima pagina scria: Creierul uman – o criza de personalitate. Sub titlu, scris un paragraf:
“Dupa indelungi studii aplicate pe proprii pacienti am observat cum ca personalitatea unei persoane/unui individ, ii dezvolta inteligenta si nu invers, cum s-a crezut si pana acum. Dupa indeplinirea unor sarcini impuse de catre mine am observat ca pacientilor li se imbunatateste viata si ajung sa ia decizii corecte/inteligente ulterioare fara ajutorul meu specializat. Prin urmare, as putea spune ca acest fapt este o descoperire revolutionara. Eu ”
Si aici doctorul batea nervos cu degetele in masa, lasandu-se usor pe spatarul scaunului si privind in sus.
In timp ce monsieur Alphonse isi apela secretara cu numele de alint, se auzi usa de la intrare trantita cu putere. Doamna Miu nu schita nici un gest, stand in continuare incruntata cu privirea spre monitorul laptopului care avea ecranul albastru si urmatorul text :“Erorr 1962: No operating system found. Press F11 to repeat boot sequence.” si apasand tasta F11 intr-un ritm sacadat.
-Buna ziua, ce mai face doamna Miau-miau? Tata e in birou?
Doamna Miu ridica privirea si in acelasi timp si o spranceana fara a-si schimba in vreun fel mimica fetei.
-Buna Victor, nu te potolesti cu usa aia, vrei sa cada intr-o zi casa asta pe noi toti ca tot are bulina rosie. Si taica-tu asta, mare doctor da ii tremura buzunarul sa restaureze amarata asta de casa...asa cum i-a lasat-o ta-su asa o pastreaza si el iar tu am impresia ca o s-o primesti caramida cu caramida. Facu o pauza si apoi izbucni in ras de parca ar fi realizat abia atunci ce amuzant era ce spusese. Ofta apoi adanc si continua...Victoras scumpule, tu ce mai faci? Vreo alta opera de arta pe care nu ai curajul sa ne-o arati? Cand o sa vedem si noi ce faci tu?
Victor era un baiat de 26 ani, cu parul scurt saten putin ciufulit si ochii caprui, nu foarte inalt, cu un zambet ce-i facea o mica gropita in obrazul stang. Era destul de slabut dar cu un corp bine proportionat, imbracat cu niste tenisi verzi cu scris pe ei, o pereche de pantaloni conici, in carouri maro cu portocaliu, un tricou maro pe care scria „No woman, no cry”, o geaca de piele foarte veche, tot maro care nu prea avea treaba cu nimic, o esarfa verde la gat si o palarie de hipster pe cap. Defapt per ansamblu...asta si era...
- Doamna Miu, ti-am spus, arta mea nu poate fi vazuta decat de cei cu ochiul format pentru ea...si..pana acum..n-am gasit nici unul... Dar si cand voi gasi! Hai ca ma duc la doctor humoris cauza ca am ceva treaba cu el. Sa pupi pisicile si pentru mine.
Intra in biroul in care monsieur Alphonse medita la tavan si spuse un „Buna seara” fara nici un fel de expresivitate.
Alfons isi redirectiona privirea si il cerceta pe baiat din cap pana in picioare.
-Mda, cu personalitatea asta, nu-i de mirare ca nu te duce capul la nimic. Ti-am zis eu de nu stiu cate ori, invata de la mine, sunt tac-tu..ai sa vezi tu cand iese cartea...o sa-mi dai dreptate! Nu ai pic de talent in tine, ce fel de barbat esti tu?
-E mai bine sa ai personalitatea unei mingi de bowling, exact! Poate ai noroc si darami si tu niste popice intr-o zi, desi vad ca-ti merge foarte bine si cu oamenii.Top of Form
-Mai Puradel, nu mai fi obraznic, tine minte ce-ti spun, o sa vezi tu ca eu am dreptate! Las ca vezi tu...
-Ti-am spus, nu-mi mai spune Puradel, ce om poate fi atat de cretin sa-si denumeasca asa copilul? Nici macar tiganii nu fac d-astea?!!?
-Intelege o data pentru totdeauna! Bunica-ta a crezut ca-i frantuzesc si era ultima ei dorinta, ce naiba vroiai sa facem? Si sa stii ca nu-i deloc rau..inseamna copil, nu? Eh..esti copilu’ meu si al lu’ ma-ta? Esti! (si pentru el, printre buze)Desi cu mine nu prea semeni tu...(apoi usor iritat cu voce tare).Eu zic sa fii multumit de viata pe care o ai acum si de faptul ca mai ai un nume...alti copii nu au ce duce la gura si nu mai au probleme cum ca i-ar chema Mercedez Benz sau Grigore..hai gata! Respecta-ti familia. Victor Puradel Luca suna chiar interesant! Desi Victor Puradel Frantescu ar suna si mai bine, dar daca esti mai mult al maica-tii ce naiba sa mai zic!

-Discutiile cu tine sunt complet inutile, bunica te-a cocolosit in asemenea hal ca nu vezi decat oameni difunctionali si invatamintele ei. Esti un inept, un pitic si un mos. Asta a fost mereu personalitatea ta! Scrie asta in carte, sa stie saracii prosti cine vine cu teoriile. Ani de terapie nu ar reusi sa ma scape de influentele tale nefaste...Si ca sa trec la subiect, am nevoie de 1000 RON sa-mi iau materiale pentru pictat.
-Mai baiete, reprosurile astea nu sunt cuvintele tale. Nu cumva te-a pus maica-ta sa te certi cu mine ca sa-ti dea si ea niste bani? Ca astea sunt vorbele ei...si o vad in stare, ar da orice sa ma vada plin de draci. Sigur ea a copt toata situatia asta, ca doar o cunosc, am trait cu ea, mi-a fost sotie, am un copil cu ea. Ce naiba, mereu a preferat sa ma vada suferind decat fericit, chair si cand eram impreuna...si se pierse usor in ganduri uitand pentru cateva secunde firul povestii.
Baiatul, lasa capul in jos, baga mana in buzunar, de acolo scoase un telefon si apasa stop pentru a opri o inregistrare. Apoi, din celalalt buzunar scoase o foaie de hartie pe care scria: „Discutiile cu tine sunt complet inutile(...)”.
- Da tata, spuse apoi ridicand privirea si tragand aer in piept cu putere. Alfons se uita incruntat la el si astepta o explicatie.
-E mama, ce vroiai sa fac. Plus, chiar am nevoie de materialele alea, nu pot avea o viata de artist daca lucrez de la 9 la 6. Operele de arta nu se fac dupa sapte seara...e nevoie de timp si de inspiratie...Oricum, o sa va dau toti banii inapoi cand voi ajunge cunoscut, o stiti bine. Fiecare banut! Dar nu pot picta aer...am nevoie de planse, de ustensile...de bani de chirie...(in gand):de iarba si alcool...(si apoi zambi in coltul gurii, privind in jos).
Barbatul scoase din buzunarul de la piept al halatului o rola de bani de 500RON prinsa cu o agrafa. Lua de acolo doua hartii si i le intinse baiatului. Victor lua banii, multumi frumos, se intoarse cu spatele mimand un salut militaresc si iesi zambind din birou.
Alfons puse la loc teancul de bani si se apleca spre primul sertar de jos al biroului. De acolo lua o cheita mica ascunsa intr-o carte si se indrepta spre statueta din coltul camerei. Baga cheita in buricul statuetei si deschise o usita. De acolo scoase o agenda si dadu la ziua de 17 Februarie, adica peste doua zile unde scria: programare salon masaj thailandez(recomandare Robi) fata noua+extra(1000RON) si taie programarea respectiva suspinand. Se duse inapoi la birou si forma numarul de telefon care era scris in dreptul programarii si in timp ce forma fiecare cifra apasat, spuse ingandurat:
-Tineretul din ziua de azi, la ce sacrificii ajunge sa te impinga...

Înainte

2009-06-09T01:28:00.000-07:00

Şi-atunci...degetele gâdilă valurile prin fire de nisip.
Şi-acum...privesc tăcerea încă unui răsărit
ce-aduce cu sine ritmuri de preludiu....

O cafea amară, o privire-nvechitã,
O scrisoare scurtă, o vorbă împletită.
Dragă Domnule W.S. .

Un şah jucat singur cu un om ce ştie table,
Un dans încurcat printre mese şi scaune,
Un autograf, vă rog, pentru posteritate....

Întâmplător retraşi la capăt de lume,
Cu-o pălărie pe cap şi-o eşarfă pe umeri,
Ne zâmbim printre vieţi...

Cunoscuţi de nimeni, înconjuraţi de mulţime
Petrecând ore-n-şir în escapade nocturne,
Ne schiţăm prin trăiri...

Cu încă o bere se mai duce-o poveste,
Încă o melodie pierdută-n ce-a fost şi nu mai este,
În paşi de romanţă...

Sacadat prin tăceri se strecoar-o plecare
Sufocată-n rucsac, înc-o istorie moare.
O dedicaţie sumbră...

O amorţeală pierdută, într-o dimineaţă.
O bere stătută, uitată pe masă.
O linişte tristă...o privire intoarsă...

Şi-o singurã vorbã ce ne aduce aminte…

...de-o poveste a noastrã....

concluzie din nimic

2009-05-06T04:02:00.000-07:00

Unde te-ai dus? Te-ai pierdut în ridurile feţei şi încerc să te regăsesc printre lacrimi. S-au uscat însă şi acestea, mascându-mi respiraţia sacadată în alergarea gândurilor de altădat. Mi-e dor de tinereţea pe care o strecurai în privire, în sinceritatea unui zâmbet. Mi-amintesc fiecare bere trăită şi fiecare ţigară povestită, le conturai mereu cu buzele în cercuri şi cu degetele desenai din când în când infinitul. Erai dirijorul muzicii definiţiei tale, acum însă parcă eşti doar un substantiv ascuns într-un dicţionar. Ţi-ai pierdut umanitatea cedându-le-o cuvintelor nesângerate. Nu-ţi mai trec istorii prin vene, nu mai ştii să fii respiraţia trăirilor tale. Umbră a unui trecut pe care l-ai pierdut probabil după punct şi virgulă. Te văd într-o poză glorificându-ţi reuşita, privindu-te exact ca-n obiectiv...eşti o schiţă a unui om care s-a vrut o capodoperă...ţi-ai pierdut sufletul însă pe drum şi ai rămas doar o imagine prăfuită a unei amintiri...şi crezi că scuza orgoliului te poate salva...

Serenada

2009-04-29T07:43:00.000-07:00

Rogu-te mai şopteşte-mi o dată...ce-ai spus?
Îmi pare rău dar timbrul ţi s-a dus
Şi văd că ţii neapărat să îţi susţii părerea...
Doar că ţi-e ruşine şi să îţi ridici privirea.

Mda e tot ce meriţi să-ţi transmit,
Nici măcar nu e cazul să încerc să te evit,
te -ascunzi lejer sub mii de feţe
o fi avut probabil cine să te-nveţe.

O alta strofă, de aş putea scrie una pentru fiecare tu...
Dar din păcate ar însemna o pierdere de timp
Şi nu am răbdare să ascult transmiţându-mi prin priviri nimic
În timp ce eu aş vrea să te citesc acum.

O serenadă, da asta e ce încerc să fac, în gând.
Imaginându-mi-te-n ochii mei încă o dată.
Din tremurul privirii ai plecat demult.
Dar parcă te ascunzi în sclipirea de sub pleoapa dreaptă.

Îţi scriu în doar trei rime pentru că nu te pot schiţa-n mai mult,
Nu mi-ai permis să-ţi cunosc ridurile niciodată
Şi mă repet pentru că nu mai ştiu să ajung
La ce credeam ca a fost prima ta pânză neretuşată.

Portret

2009-04-21T05:39:00.000-07:00

Îţi scuipi veninul. mda...mai bine te-ai uita în oglindã, doamnã.
Priveşte-ţi trecutul cum ţi-e scris pe riduri
Ascute-ţi simţurile pentru a-nghiţi şi-aceste rânduri.

Îţi întorci privirea.mda...mai bine ţi-ai schimba mimica insipidã, doamnã.
Ascultã-mi vorbele cum îţi zgârie orgoliul uşor lezat
Mai ia o gurã din aerul ce te-a intoxicat.

Îţi tremurã mâinile încã o datã când îţi aprinzi ţigara, doamnã.
Soarbe-ţi a nu ştiu câta gurã de cafea amarã,
Poate de aceastã datã chiar vei îneca rutina ce încet te înconjoarã.

Iar te joci cu pãrul ars şi-ncãrunţit de bãtãile ce ţi-au sugrumat inima, doamnã.
Ascunde-ţi poveştile în mintea celor care sunt dispuşi sã nu le uite.
Închide-ţi gândurile în amintirile-ţi pierdute-n amãnunte.

Sã-ţi aud vocea pentru înc-o datã raguşitã, sufocatã, doamnã.
Ofteazã privindu-te-nc-o datã, doamnã.
Trãieşte-ţi ultimele clipe încordatã, doamnã.
Zâmbeşte pentru demnitatea-ţi nemişcatã, doamnã.

Întunericul Însuşi nu te-ar putea surprinde cu privirea aplecatã.
Doamnã!

povestea idiotului

2009-03-30T07:22:00.000-07:00

A fost o data ca niciodata o minte care se plimba singura la cumparare de idei si de ganduri. Si-a ascuns ofertele in buzunar si a inceput sa se plimbe tantosa printre rafturi. Fiecare idee se uita nedumerita iar fiecare gand se intreba ce se intampla. Zambind in coltul gurii si cu spranceana ridicata, apasand pe mijloc cu dosul palmelor ce erau puse una peste alta, pentru a-si impinge pieptul afara, a noastra minte privi cu coada ochiului si pe sub nas cum fiecare dintre cele din rafturi o urmareau curioase. Brusc, se opri si scoase din buzunarul celalalt o batista cu care facu o reverenta cat mai larga. Buna ziua, va doresc o zi minunata, am vasta rugaminte, daca se poate si nu este un deranj sa propun domniilor voastre un schimb drept si cinstit! As avea o mica doleanta care nu ar putea decat sa va favorizeze si nu ar fi decat un targ foarte corect si inofensiv. Daca este cu putinta, mi-ar face marea placere ca cele mai ascutite si mai profunde dintre dumneavoastra sa ma acompanieze acasa pentru o mica incursiune la nivel intelectual. Va promit ca nu exista nici un pericol prin care sa treceti decat acela al unei legaturi adanci si extrem de placute.

Rusinate dar curioase, unele idei s-au ascuns in spatele gandurilor si invers...insa mintea nu ganduri isi dorea prea mult, ci prefera oricand o idee sanatoasa. Numai ca in parsivitatea-i a omis faptul ca cele mai bune idei stau la urma, dupa multe ganduri si le alese pe cele mai tantose si cutezatoare. Plecand cu ideile acasa, foarte mandra mintea incerca sa le foloseasca....dar, pe langa toate aceste idei care au aparut fara intrebari, mintea isi lua cu dansa si un gand...acela cum ca ar fi mintea cu cele mai multe idei...si mandra, umbland la fel de tantosa ca si inainte ramase cu gandul la cele multe idei pe care le avea dar acest gand fiind singurul...nu stiu cum sa il foloseasca pentru a lucra cu ideile altfel decat etalandu-le si laudandu-se dar fara a le da spre aplicare. Fiind unele din cele mai indraznete idei, fugira insa din minte pentru ca avea un singur gand si asa singure fara un gand sa le tina concentrate, se pierdura, transformandu-se in esecuri...

Morala povestii: sa ai minte nu inseamna sa vorbesti mult, iar daca tot o ai, incearca sa-ti alegi ideile dupa ganduri si nu invers.

new post, old news

2009-03-20T01:28:00.001-07:00

ma trezesc mereu cu dor de vama...cu dor de nisip si de apa sarata, de valuri mari si de muzica aglomerata. de oameni ciudati in lipsa de oameni normali. imi placea acolo. sa respir aer curat si energie pozitiva. mai visez din cand in cand cu castile in urechi cand bate soarele puternic pe strada ca sunt pe malul marii, cu cartea in mana, dar apoi vine unul si-mi cere bani si imi amintesc de chetele facute pentru tigari dar mai apoi vine si un meltean cu manelele si cu cotul in stomacul meu si imi amintesc ce a ajuns...a ajuns o statiune unde unii isi impotmolesc bmw-ul in plaja pustie si sunt trasi de acolo cu atvul si tractorul...
si intorc capul dintr-o vitrina si vad ca in ceea ce priveste oamenii...tot ce e bun se transforma la un moment dat in Bucuresti. dar chiar si aici gasesc locuri parca pictate din povesti. case vechi, strazi pline de copaci, lipscani. ceea ce schimba mereu perspectiva, sunt oamenii.
asa am inceput sa fiu mai atenta la cei din jur. pe langa figurile obisnuit incruntate, pe langa grimasele impietrite, pe langa privirile nesigure si goi, am observat si foarte multe casti in urechi si nasul in carti. genial! macar de am descoperi cartile toti(eu mai tarziu e adevarat dar ma lupt sa recuperez).
e bine sa asculti muzica...dar e trist ca trebuie sa te ascunzi in ea de ceilalti...ajungi sa-ti traiesti viata singur, in gandul tau fara a mai incerca sa-i privesti pe cei din jur. stai si fixezi nimic pe geam doar ca sa nu fii nevoit sa privesti pe altcineva. si asa mintea ta devine o camera izolata fonic.
iubesc muzica dar e mai bine sa vina din interior decat sa incerci sa iti acoperi ideile prin casti. sunt dimineti cand ma trezesc cu cate o melodie in cap...si o tot fredonez obsesiv pana cand imi fug ideile in alte parti dar apoi revine si ma amuz la cum starea mea se modeleaza pe ritmurile ei. asa as vrea sa fie mereu, sa am muzica in gand si nu doar in casti. asa ar trebui sa fim toti, cu nasul in carti dar cu zambetul pe buze si cu urechile palnie la muzica interioara a noastra si a celorlalti.

mi-a placut...asa ca...

2009-03-20T01:21:00.000-07:00

Taste me to taste you

I didn’t like black chocolate.
Funny, it tasted me in more ways than I tasted it...
Drawing with my finger on my lips an outline of flavors
I felt the pinch of alcohol the concentrated bitterness
The sweet dark perverted passion.

Strange how you find pleasure...
It usually draws a contour of a body in a mind
Through aromas, senses, touch, shiver.
It enters your thoughts like air through lungs,
Cocaine in your blood conquring your veins.

You moan your breath, trembling the desire,
Your mind paints circles and spirals.
Body to body a single skin...
Satin smoke tumbling over curves.

It consumes you sucking you in,
Cutting every fear from every thrill,
Burring fetishes in water sheets,
Swallowing limits.

Climbing up and down a prejudice.
Eyes wide shut. Lips full.
Touching teeth feeling strange warmth.
Hiding in revealing a hard breath.

Running fires on the tip of your toes,
Crushing obscenity in romance,
Tumbling, turning, dreaming, shaking, insane, screaming,
Hands, hair, mouth, feet, sweat. in between...

Just one chocolate. don’t stop.

bineinteles...frustrare..ca na, asta o mai ramas

2009-03-02T00:54:00.000-08:00

Sincer, mie mi s-a luat de femeile cu coaie si de barbatii cu fustita. Nu mai suport sa vad femei care invita domnii in oras si care le platesc nota sau barbati care stau picior peste picior flirtand de la distanta cu o domnita in speranta ca ea isi va face curaj sa le ofere ceva de baut. Inteleg treaba cu ingrijitul, spalatul, parfumatul, e o chestie de bun simt pe care oricine ar trebui s-o practice dar de la a te ingriji la a te impopotona ca barbat deja e prea mult cum la femei de la a fii mai naturala in a fii nespalata ...sa fim seriosi. TIME OUT. Sapunul are scop universal.
Ok, pe langa aspectul fizic (oricum in curand vom deveni toti hermafroditi odata cu minunatul curent emo unde toata lumea plange singura langa toata lumea) intervin gesturile, mimica dar si gandirea care te fac sa belesti ochii si sa intorci capul intr-o parte ca un caine foarte buimac. Femei care ofera scaunul unor barbati mai in varsta, care ajung sa care la fel de mult ca barbatii si nu vor ajutor, care incep sa si mearga precum un barbat pentru a arata emanciparea de altfel iminenta a femeii. Cum sa explic asta sa ma inteleaga toata lumea...sa devii egala barbatului nu inseamna sa devii maimuta, ci sa se ajunga probabil la o egalitate in sanse indiferent de circumstante. Mai e insa pana atunci, destul.
Bineinteles ca mai sunt si domnii care se duc la SPA si se parfumeaza si se vad atat de superbi incat se asteapta ca femeile sa roiasca in jurul lor si ei sa zica Tu si ele sa pice. Sunteti toti niste mironosite. Baieti, prea multa laba strica. Mai variati si voi, nu va mai sugeti singuri...de energie.
Bineinteles ca exista si lipsa asta de buna crestere din frica de a nu fi vazut fatalau sau fata mare. Asta din pacate se aplica la ambele sexe. Femeile au ajuns sa se masculinizeze din frica de a nu fi ridiculizate sau altele din pura ura pentru barbati(asta cu ura cred ca e pentru urate). Barbatii au devenit niste panselute pentru ca ori reneaga cu totul gesturile manierate si atunci toata lumea ii ignora si se fac emo, ori au intrat prea mult in pielea personajului si s-au transformat in caprioare. Oricum , intr-un mod extrem de dubios, toate pornesc de la misoginism. Barbatii vor continua sa se convinga cum ca femeile sunt mai proaste din simplul motiv ca asta nu-i pune pe ganduri.
Cel mai ciudat este ca majoritatea barbatilor efeminati se poarta ca niste pipite nici macar ca niste femei. Cum la randul lor, femeile barbati sunt niste tarani.
Nu stiu ce o sa se intample in curand, incerc sa ma mentin pe linia de plutire si fac front comun cu cei care sunt alaturi (scrisesem laturi..acum om fi si asa..ce sa zic)de mine, alaturati-va noua si haideti sa revenim la normal cu manierele ca nu mai merge. Mai bine egalitate decat balanta sa se intoarca invers. Oricine prefera sa imparta nota decat s-o plateasca singur, cum oricine prefera sa fie ajutat sa care ceva greu decat sa se arate neaparat fortos.
Sa fie pace in lume si dragoste in aer. Si fiecare cu sexul lui.

Oda zilei de vineri.dimineata

2009-02-27T01:03:00.000-08:00

Iti cant mireasma de cafea, statuta-n cana pana vinerea
Iti simt parfumul de tigara, uitata in scrumiera de aseara.
As vrea sa-ti mangai cearcanele adancite
Sa iti zburlesc suvitele-naclite.
Trupul tau ca de felina, putin mai plin ca o prajina
Imi aminteste de tinerete...cand primeam palme peste fete.
Am zis fete ca merge rima
Si ea e companie buna cu prajina.
As vrea sa ne vedem in fiecare dimineata
Sa ma incanti cu privirea ta de gheata.
Cu aroma buzelor tale innegrite
De la vinul de aseara si de la seminte.
Sa-mi mangai pielea cu mainile-ti uscate
Care de mult nu au mai fost spalate.
Sa imi soptesti in timpan cuvinte ragusite
De al tau glas prea zgariat de-atatea nopti neamintite.
Sa-mi zgarii auzul, sa-mi zgarii fata
Sa-mi parfumezi ziua, sa-mi curmezi viata.
Alaturi de tine am inima-mplinita.
Eu vreau un singur lucru...sa fii tu fericita!

Simt ca vine...da?!?! si ce zice?

2009-02-23T04:38:00.000-08:00

A fost, a trecut, s-a terminat. Cu tot tacamul de impachetat si gatit si zambit. Acum e liniste si nu mai am obligatii. Fara obligatii e cel mai bine. In aerul conditionat fara dureri de cap, in fumul fara usturime de ochii, in somn, fara cosmaruri. Inca o data dar am ras si...e o zi..intr-o saptamana care promite.
Promite sa nu-mi traga teapa si sa ma lase a-mi fuma tigara fara pauze de munca. Acum sa vedem, poate o sa se relaxeze gandurile, o sa-si revina cu ideile putin mai incolo contempland la o caldura de terasa in adierea vantului de seara.
Am chef de sandale, de ochelari de soare si de mese umbrite de copaci. De nisip sub talpi si bere rece printre barfe.
De oameni colorati...de tot felul de siluete inalte, scunde, de glasuri in surdina, de muzica in aer liber.
De un sprit la 10 dimineata ca tot neomul inainte de a pleca inapoi in arsita.
De rucsaci(ca imi place cum suna) si corturi turtite in care ploua.
De vorbe fara subinteles si de gesturi cu subinteles.
De toate pentru toti ce sa zic.
Zic...o zi ca oricare alta intr-o saptamana ca oricare alta, dar cu alte perspective, intr-un an bun...album.
Fotografii de priviri cu priviri.
Mai iau o gura si inapoi la treaba.

you can buy me with a coffee...vorba aia!

doar atat

2009-02-12T11:55:00.000-08:00

Azi e o zi grea, prin care incerc sa respir usor.
Imi scriu cu gandul o poveste pe care nu stiu cum sa o traiesc nici pe hartie.
Mi-am creat personaje fara nume in zile fara ora in vremuri fara timp.
Si am sa visez la povestea mea pana tarziu...pana maine.
Si maine am sa-mi respir amintirile si am sa traiesc o alta zi.
Fara povesti sau prin povesti. In cotidian.
In lumea mea, ascunsa in buzunar, pierduta in cuvinte.

Prea multe minti, prea putin timp, prea stangaci simt.

un Tu sec

2009-02-01T10:35:00.000-08:00

Prefer cafeaua neagra si tare, dar o beau cu zahar si lapte
Prefer tigarile de foi, dar fumez light cu filtru triplu
Prefer tocurile ascutite cui, dar port bocanci
Prefer sa respir aer curat dar trag cu putere din aerul tevilor de esapament.
Prefer sa fiu eu dar sunt o reflectie a ceea ce candva am evitat sa fiu.

Ma vrei asa? sau ti-ai dori sa ma preferi?

Sunt un cerc vicios, o noapte alba.
Sunt un trecut neclar, o privire intoarsa.
Sunt un zambet perfect, o grimasa stearsa.
Sunt un om normal, o persoana slaba.
Sunt o amintire. Sunt ultima ta zi neagra.

Ma preferi asa? sau ti-ai dori sa ma vrei?

Ti-e frica sa respiri singur in afara cutiei tale.

Bati disperat cu pumnii si nu stii ca nu te aude nimeni, esti doar ecoul propriilor neimpliniri.

Te privesti zambind in oglinda stiind ca nu te placi, ca nu te vrei, ca nu esti tu.

Ascunde-te-n banal atunci, in tot ce crezi ca poti sa ai si fugi de ce ai avut dintotdeauna.

Ramai schitat, un contur, o ciorna a unei maini tremurate, un cadru insipid al unui ochii oprit in timp.

Te vreau asa dar ti-ai dori sa te prefer.

amintiri

2009-02-01T05:34:00.001-08:00

it's all so quiet now...shh... magnify
iti bate inima foarte tare cu acelasi entuziasm ca prima data, esti agitat si iti tremura stomacul, te grabesti sa bagi in rucsac tot ce e necesar si stii ca vei uita ceva, na, e inevitabil, incerci sa dormi dar nu te lasa emotia, ticaie ceasul din secunda in secunda pe un ritm sacadat in acelasi fel ca degetele si picioarele, ochii se joaca cu minutele pana in momentul in care pui mana pe telefon, chemi un taxi, ajungi la gara, e inca noapte, lumea e camuflata sub bagaje si sub ganduri de tot felul, inghesuiti in aburi de cafea si fum de tigara in asteptarea unui numar pe o tabla care nu are somn.

te urci, iti pui bagajul sus, si incepi sa asculti soptitul trenului care ti-a inregistrat amintirile si ti le povesteste cu atat calm si atata pasiune incat zambesti cald indiferent daca sunt triste sau nu. iti pierzi gandurile pe geam, le agati de copaci, cladiri, nori, rasarit..fiecarei emotii ii dai un nume si incepi sa te intelegi intr-un moment mereu la fel si mereu acolo, ori de cate ori fugi, te retragi, vrei sa uiti, vrei sa ierti, vrei sa te regasesti, vrei sa te bucuri, vrei sa-ti amintesti, vrei sa fii tu.

increzator, cu rucsacul pe umar si esarfa la gat, cu parul valvoi, te urci in microbuz si incepi sa mirosi marea care iti gadila privirea cu miscarile ei.alergi cu sufletul pana la puntea de trecere mangaind valurile cu palmele si trezind nisipul ca sa anunti ca ai ajuns. te asezi pe spate cu fata la cer, inconjurat de scoici, cu marea la picioare si apoi te uiti in dreapta, te uiti in stanga si iti dai seama ca atingi cu degetele alte degete care ating alte degete, toti ajunsi din aceeasi calatorie, cu aceeasi emotie, cu aceeasi caldura,care isi traiesc fiecare momentele lor dar care sunt alaturi de tine exact in momentul potrivit, la capatul unei lumi si inceputul alteia.

comfortably numb

2008-12-03T03:01:00.000-08:00

Mi-am pierdut imaginea din oglinda desenand cu rujul conturul buzelor.
imi caut parca nemiscat identitatea adancindu-i colturile.
nu-mi mai simt buricele degetelor, parca mi-ar fi fost retezate de privirea ascutita a vietii care parca mi-ar fi furat glasul prin bataile constante si monotone ale inimii.
nu-mi mai recunosc trairile, le privesc intr-un cub de sticla zbatandu-se ca sa nu ma indeparteze.

o imagine nemiscata a unei furtuni interioare. un calm ce urla in fiecare secunda care trece. nu cred ca stiu nici sa ma mai impiedic, respir la fel, fara motiv, fara idei, fara sa mai cred. ceva, orice. se indeparteaza imaginea mea de mine si ma privesc ca pe un gol inghitit de mii de oglinzi.
sunt muta in simtiri, au amortit suspendate de prea multa asteptare. am paralizat intr-o stare de nestari, intr-o imagine alba, intr-un aer rece, in mine si in ochii obiectiv. o fotografie alb negru a unor clipiri subiective.
as vrea sa imi deschid ochii intr-un nou album, sa-mi reconstruiesc conturul gandurilor, sa regasesc o definitie a mea, un sinonim al meu, daca nu in priviri cunoscute, in oglinda altei reflectii. respir prin alti plamani tragand cu greu aer in piept, incercand sa-l strecor intr-un nou eu, intr-un alt eu recunoscut.
dar pana atunci, zambiti va rog...

impiedicat in cotidian

2008-11-05T03:56:00.000-08:00

In intunericul ridurilor palmei imi sta ascuns umorul. A fugit de penibil si incearca sa respire putin aer curat printre degete. Cred ca-i e dor de mazgaliturile de pe foaie si de biletelele pierdute prin buzunare sau caiete si carti. Il privesc chinuind un zambet trist stiind ca nu ii voi mai putea desena aceleasi ganduri schitate anterior. M-am pierdut in detalii, in amuzamentul altora, in reflectia din oglinzile privirilor lor. Mi s-au uscat lacrimile printre crapaturile buzelor si nu mai pot decat sa trag aer in piept si sa expir cu greu toate trairile intr-un singur sunet.

Mi-am pierdut umorul printre ridurile palmelor, s-a saturat de colturile buzelor mele trase cu forta de cuvintele seci ale altora. Mi-a lasat pe varful limbii gustul usor piperat si amar al ironiei. Atat. Si acum asta e tot ce a ramas. E tot ce nu ma incurc sa fac.

Ma ascund in ridurile palmelor mele, privind printre degete umorul care pleaca cu capul intors si ochiii inclestati, cu spatele cocosat si cu lacrimile uscate in crapaturile buzelor. L-am uitat si acum il caut in tremurul respiratiei si in amintirea unui parfum. Poate ma pierd si eu in ridurile palmelor...

Mental pause

2008-11-03T05:09:00.001-08:00

Azi am un blocaj...nu pot sa scriu despre nimic...am fost la munte in weekend si m-a bulversat...se pare ca atunci cand suntem fericiti nu prea mai avem talent sau talente. Nimic. Totul este alb...alfi, soricelul din capul meu si-a pierdut rotita si acum alearga disperat sa o prinda in jurul urechilor (dar isi prinde urechile! hmm, ceva...e bine? nu prea...). Se pare ca veselia nu face bine la artisti. Si nici la cei care scriu pe bloguri. Daca nu esti deprimat si cu vodca in fata nu poti produce. Nimic. Nici macar o conversatie dar un monolog filozofic. Nu stiu ce sa fac, am incercat sa ma uit la stirile de la ora 5...nimic, sa ii privesc pe colegii mei care muncesc, nimic. Sa imi amintesc ce salariu am...nimic. Cum poti sa te deprimi in tara asta unde totul e la ordinea zilei? Am cautat niste oameni fericiti poate poate..dar nici unul. S-au ascuns probabil de mine ca sa nu scriu ceva..sunt sigura. Egoisti toti, foarte egoisti. Dar doar in ceea ce priveste fericirea. Daca e vorba de putina melancolie...e reducere sau promotie sau...orice numai veniti de luati. Pe cine ai auzit tu ca isi impartaseste fericirea cu atat patos cu cat isi indruga lamentarile? Pai ce...sa te bucuri ca te bucuri..nu frate, ne lamentam pana si ca ne merge bine(vezi postul asta). Pare a fi o boala nationala dar care...suprinzator...amuza. (Nu, inca isi cauta rotita...daca se intreaba cineva).
Cand suntem bucurosi parca ne loveste ceva, vine sfarsitul lumii...tremuram din tot corpul si ne asteptam sa ne cada cerul in cap la fiecare secunda...nu, nu, sigur mi se va intampla ceva rau ca sunt prea fericit. Mai bine tac...daca nu stie nimeni...poate nu pica. Fericirea parca e mai tragica decat tragedia...daca ceva e tragic, phiu..e ok..e de bine ca tot raul asta trebuie sa se schimbe in bine...dar si cand se schimba. Privesti speriat in toate partile temator sa nu preceada ceva rau. Apropo de asta, e culmea cum nimic nu trebuie sa ni se intample noua, orice ar fi mereu spunem: Nu pot sa cred ca mi s-a intamplat mie!
Auzi de treburile astea dar nu crezi ca tie...Da, adevarul e ca vecinul e singurul cu capra deci clar lui trebuie sa-i moara, omiti sa privesti cireada de capre din ograda ta. Eh, sunt defapt niste oi care si-au intins parul, ca se poarta. Asa ca umbli tantos printre ele convins ca totul este zen, fara nici o grija. Si cand se intampla ceva...vaaai, cum? mie?
Dar, revenind la veselie...se pare ca nu face bine la sanatate, nu mananci, inima iti bate tare, tenul tau se rideaza de la zambet, rotita fuge si soricelul dupa ea...clar urmeaza ceva rau dupa...asa ca...eu o sa incerc sa ma concentrez pe o parte emo a mea, pe care vad ca si-o dezvolta cat mai multi, am sa-mi intind si eu parul...ca oile...aa...d-aia moare capra vecinului..ca este o oita emo! Oitele emo sunt defapt caprele vecinului:(da...toti suntem vecinul cuiva)..nu, inca isi cauta rotita...ma duc sa-l ajut...

unul..altul...

2008-10-29T07:45:00.000-07:00

UNUL:la un bal mascat degraba
UNUL:vine o baba
ALTUL: vine-un mos mai ciudatel
ALTUL:e pilit asa nitel
ALTUL:si pe baba o ciupeste
ALTUL:o atinge, ii zambeste
UNUL:o maseaza, o streseaza
UNUL:pana baba ii cedeaza
UNUL:si cedand la insistente
UNUL:peste masa se lungeste
ALTUL:si cand sa ajunga sa fac ultimul pas
ALTUL:: mosul ramane in impas
UNUL:cu viagra'n buzunare
ALTUL:si cu mosu-ntre picioare
ALTUL:ei doi brusc realizeaza
UNUL:peste salata el sare
ALTUL:ca mosul nu prea mai functioneaza
UNUL:iara baba cracanata
ALTUL:ramane cu buza umflata
UNUL:vede cu ochiu' stang o rata
ALTUL:da coate s-ajunga mai in fata
ALTUL:ca orice baba se intreaba
ALTUL:unde este ratoiul cu tyreaba
UNUL:cum, de ce, si cum de unde?
ALTUL:ca rata este putin cam ocupata
UNUL:mosu' ramane fara scule
ALTUL:mosu oricum degeaba le avea
ALTUL:ca oricum nici baba nu putea
ALTUL:ca stii cum e dupa o anumita varsta

UNUL:hai una mai putin porcoasa

UNUL:pe sub geamul de ipsos
UNUL:un pikamar mofturos
ALTUL:scoate sunete rebele
ALTUL:nimeni nu stie ce-i cu ele
ALTUL:cu pleata-n vant ca-n anii tineretii
ALTUL:el ar fi vrut sa sparga doar peretii
UNUL:muncitorii's cu peretii
UNUL:si cu pleata fumeganda'i
UNUL:canta roace sa'mi ajunga
ALTUL:si cu nasul infundat
ALTUL:tu esti izolata la pat
ALTUL:sau in pat
UNUL:ma mai uit, mai urmaresc
ALTUL:ce sa fac sa nu ma plictisesc
ALTUL:as pipa la o berica
ALTUL:fie ea cat de mititica
UNUL:cum ai tarii osteni muncesc
UNUL:sictiriti si obositi
ALTUL:dar cu berica impliniti
UNUL:si cu vodka'n rauri plina
UNUL:as mai avea niste benzina
ALTUL:ce ne tine de benzina
ALTUL:si noi gasim aceeasi rima

"Daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu tine."

2008-10-29T01:53:00.000-07:00

Incep acest post in ideea urmatoare : "Inteligenta este capacitatea cu ajutorul careia vom intelege, pana la urma, ca totul este de neinteles."

Ce ne facem domne cu teoriile astea? Mereu exista cineva care sa aiba o teorie despre ceva...ne sufocam unii pe altii cu idei despre cum ar trebui sa ori ce ar trebui sa in functie de cum bate vantul in ziua aia sau pe ce parte ne-am trezit. Eu lansez teoriile forte cand sunt...sa zicem...usor alcoolizata. Si a doua zi...si defapt...si defapt....cred ca in mare asta e cam tot ce fac...lansez teorii. Teorii care incearca sa raspunda la nu stiu cate intrebari sau care incearca sa educe pe cineva in vreun fel sau altul. Te face sa te scarpini asa putin in crestetul capului. A da, si asta mai fac destul de des in ultimul timp.
Aseara s-a produs genul de situatie extrem de favorabila pentru lansat teorii si decolat teorii si in fine....prabusit si sarit cu parasuta pentru a te salva teorii.

Am simtit ca:"Daca gasesti un drum fara obstacole, probabil ca drumul acela nu duce nicaieri..."

Asa ca...dupa ce am avut niste discutii interesante la un pahar de bere cu o prietena am pornit spre casa unde am mai avut niste discutii la un pahar de bere cu oameni de pe messenger. Asta cu oamenii nu era planuita, as fi avut o discutie si doar cu paharul de bere insa totul se intampla pentru un motiv! In fine..si primesc eu, dupa alt pahar de bere un link ce ducea la un articol despre economia mondiala. Foarte tare m-a afectat acel articol...se prabuseste domne, se prabuseste. Am spus tuturor din casa, ei au incercat sa inteleaga si sa ma consoleze..si asta le-a fost..ca am lansat eu vreo cateva teorii asa micute de inceput. Nu mai tin minte care exact,bineinteles, dar stiu ca au fost cateva. Si adevarate evident!

Si atunci mi-am spus : "Cine intreaba e prost pentru 5 minute, dar cine nu intreaba ramane prost pentru totdeauna..." si...ca "Toata lumea se plange ca nu are memorie,dar nimeni nu se vaita ca nu are logica"

Si dupa ce pe ei i-am inchis m-am intors la prietenii mei de pe mess care...nu stiu cum au facut..dar aseara toti au fost filozofi. Si din discutii in discutii am descoperit o persoana la fel de apta pentru teoretizare ca si mine. Si de n-am teoretizat...e adevarat din cauza intensitatii s-a intamplat sa nu mai nimeresc tastele si sa iasa ceva de genul "decimfix asyta sunteti"...partenera de discutii m-a rugat atunci politicos "scrie si tu mai coerent k io ma chinui".

Ideea mea era ca "Sunt oameni care nu gresesc niciodata, fiindca nu-si propun nimic inteligent..."

Discutiile insa au continuat si s-au aprofundat si am ajuns chiar sa teoretizam in paralel dar totusi impreuna.
Si acum dupa acea seara interesanta toate aceste discutii serioase si educative mi-au ajuns in sfarsit la cap si acum as putea spune ca le simt cu toata intensitatea.

Concluzia a ramas ca "Sunt oameni care nu gresesc niciodata, fiindca nu-si propun nimic inteligent..."Tot ce se intampla o data, poate sa nu se mai intample niciodata. Dar tot ce se intampla de 2 ori se va intampla cu siguranta si a 3-a oara..."
Ma repet cumva? nu-i nimic..."Errare humanum est"...

Umor de blonda. situatie blonda.

2008-10-27T04:03:00.000-07:00

Cand crezi ca ai ajuns in fundul prapastiei in materie de amuzament apare mereu o intamplare noua care sa te impinga mai jos in pamant, sa te trezeasca la realitatea cruda a umorului de situatie. Si ajungi sa te pregatesti pentru ceva si sa primesti fix genul asta de umor care te invaluie si te surprinde si de care ai vrea sa razi dar parca mai bine nu. Exista multe tipuri de umor, unele pe care le stapanim si altele pe care nici nu le recunoastem. Acum este vremea sa vorbesc despre umorul neasteptat, imprevizibil si uneori desi deseori nu chiar atat de hilar. Acest tip de umor te lasa cu gura cascata, cu buza umflata, cu o spranceana ridicata si cu un scarpinat nedumerit in functie de gradul de surprindere produs. Genul asta de umor survine dupa ceva timp in care stai cu gura cascata si cu degetul in par, in timp ce incerci sa faci alte lucruri dar te gandesti cu stupoare...ce naiba s-a intamplat. Cand mergi pe strada si iti zambeste cineva provocator ii raspunzi cu placere ca mai tarziu sa vezi ca erai plin de pix pe fata, cand vezi un scaun gol in masina si te grabesti fericit sa te asezi, te ridici incet si timid pentru ca scaunul era ud, cand vezi ca cineva se apropie de tine cu intentia de a te pupa si brusc isi retrage corpul lasandu-te suspendat in aer cu buzele tuguiate te scarpini usor pe fata si intorci privirea...genul asta de umor. Clar vi s-a intamplat sa aveti o parere buna despre voi care sa va fie trasa de sub picioare lasandu-va atarnand de un fir subtire subtire subtire de rusine, din diferite motive, de altfel, destul de amuzante. Dar pentru ceilalti. In astfel de momente nu prea mai stii unde te afli, tu aveai o impresie care defapt era cu totul alta si acum te scarpini nedumerit privind umorul pe buzele si in ochii celorlalti. Si incerci sa dregi intr-un fel sau altul lucrurile, daca se mai poate, astfel probabil reusind sa le strici si mai tare sau...le lasi asa cum sunt pentru ca oricum nu mai e altceva bun de facut. Si inchizi frumos usa de la portiera cu o grimasa putin stanjenita si cu acelasi deget in par si incerci sa procesezi cam ce si cum pana cand realizezi ca e mai buna o ciocolata calda si un film si te trezesti a doua zi pentru a infrunta o noua situatie de genul care s-ar putea sa se sau sa nu se intample. Azi.

Humor hordinar hextraordinar

2008-10-23T03:39:00.001-07:00

Uneori, umorul cotidian ne lasa un gust amar si o grimasa fortata pe fata in incercarea de a intelege si a trece mai departe. Din zeci de intamplari posibile, reusesti sa te impiedici fix de cea pe care ti-o doreai cel mai putin. Si speri si tot speri si speri mata vorba aia pana cand nu mai poti rezista sa respiri sacadat si tremurat si atunci fugi. De oameni construiti de intamplari in diferite ipostaze de ipostaze create de oameni diferiti sau de intamplari punct. Nu poti renunta in a te chinui sa gasesti hazul de necaz din ele si atunci schimbi perspectiva ca si cum ai da cu pasta corectoare peste ce ai scris si zambesti. Reusesti sa gasesti umorul negru al romanului a carui a doua natura este autoironia si frate de suflet ii este cinismul. Pacat ca nu stie sa le defineasca, dar sa le aplice, prea bine chiar. Si le construiesti asa trase de par si ajungi sa te confunzi in stari, sa razi cand trebuie sa plangi si sa nu mai stii sa razi cand e bine sa razi. Si pe masura ce treci prin mai multe te transformi in robotelul cinironic. Si atunci inventezi cuvinte ca sa te amuzi. Si scrii ca sa te amuzi. Si culegi situatii ca sa te amuzi. Dar nu te amuzi, poate reusesti doar sa amuzi si asta ajunge sa fie o satisfactie indeajuns. Cauti sa te ciocnesti de penibilul altora, penibil de care fugeai cu atata patos pana acum. Privesti in jur si vezi un ridicol familiar, ridicolul fiecaruia in parte de care ne e rusine tuturor. Penibilul acesta cotidian care ne face sa fim retrasi sau inchisi sau timizi si mai ales cinici care ne acapareaza pe masura ce crestem. Il numim maturitate, as prefera sa-l numesc plafonare. Ar trebui savurat din ce in ce mai mult orice moment pentru ca si simturile se dezvolta dar fuga asta de gura lumii ne face sa le astupam cu obraji inrositi si cuvinte rautacioase si indreptat degetul catre altcineva pentru a deveni invizibil. SI astfel toti devenim niste mici degete mijlocii.
M-am saturat de ochii dati pe spate, de tot felul de caricaturi de priviri crispate si speriate dar in acelasi timp flamande pentru rusinea celuilalt. Ajungem sa radem de noi prin altii fericiti ca "bine ca nu eram eu". Si scarba asta de oameni creste si creste si intervine IQ-ul si vesnica intrebare absolut ridicola "Cine-i lasa pe oamenii astia sa faca copii?" As avea cateva raspunsuri pentru cei care se cred mai buni si se amuza de ridicolul celorlalti. Iesiti din cerc si priviti-va propriul ridicol, s-ar putea sa aveti ceva surprize. Si sa va cada degetul.
Sa ne cada la toti degetele sa fim obligati sa ne privim fata in fata. Asta da ar fi amuzant. Penibil de amuzant as putea spune. Cine lasa primul degetul jos?

CU CU vinte..despre CU vinte

2008-10-21T05:24:00.000-07:00

Ok...incerc acum sa-mi dau seama ce anume va ocupa primul loc in aceasta mirifica zi de marti 21 in preferintele monologurilor mele(si asa s-au dus deja 2 randuri...)aproape...2....randuri.
Buun...ce ma deranjeaza pe mine este discutia cu subinteles...genul asta de discutii ma scot din sarite...de exemplu: eu am ramas singur azi acasa(;))...sau...iubi, am vazut azi niste pantofi asa fruuumooosiiiii?(;)) sau...am nevoie de afectiune(;))...si ce anume declanseaza alarma in privinta genului asta de abordari...fata. Ori un zambet smecher in coltul gurii sau o semisubtila inchidere a unui ochi sau o privire de catelus plouat. Cuvintele folosite ca niste coduri secrete pe care celalalt TREBUIE sa le cunoasca sunt cele care ne umplu fiecare zi. De nervi.
Si astfel ajungi sa faci un fel de spanzuratoarea in mintea ta incercand sa ghicesti defapt ce vroia sa spuna persoana de langa tine speriat poate ca daca vei gresi n-o sa ai parte vreo cateva saptamani de nimic sau stii exact ce vrea sa spuna persoana de langa tine si te gandesti unde sa mai fugi la dezgustarea fata de replica libidinoasa si te gandesti cum sa faci sa nu ai parte vreo cateva saptamani de nimic.
Replicile de agatat sunt cele mai nefolositoare/amuzante tipuri de abordari de care am avut parte la viata mea...de la : "domnisoara aveti un ceas?" la "Te-a durut?...Cand ai cazut din cer?" barbatii au o imaginatie extraordinara in a debita replici ieftine, dar sa fim seriosi in destul de multe cazuri, de efect(daca ai vreo cateva pahare la bord).
Si femeile au replicile lor de agatat dar sunt mai degraba non verbale decat verbale. Se uita la tine insistent pana simti o privire taioasa in ceafa, te intorci si atunci stau cateva secunde dupa care lasa privirea zambind timid...Si daca reusesti sa iti faci curaj sa te duci la ea, cu replicile prea bine cunoscute, tot singur vei dormi la noapte...adica, sa zicem, ajungi sa ti-o faci tu cu manuta ta.
Alte replici impactante sunt cele de genul: N-o sa se intample nimic! eu vreau sa fim doar prieteni! Eu caut o relatie serioasa! si vesnica: Am nevoie de afectiune! In mare, toate inseamna : Vreau sa te fut! De ce? De ce nu?
La polul opus avem replicile: Ai spalat vasele? De ce nu ai lasat capacul jos? Tot eu sa am grija de animal? Cine era la telefon? care in mare inseamna: Bun baiat, bun baiat!
Discutiile deschise despre sex nu vor exista niciodata. Chiar daca folosesti cuvinte explicite cu detalii tehnice tot se va strecura un mic subinteles pe undeva. Discutiile deschise in general nu exista decat daca sunteti de acelasi sex si straight sau frate si sora. In rest, clar cineva se asteapta la ceva din partea cuiva.
Cu toate astea am cunoscut si oameni cu abordari directe: sunt beat si vreau sa vii la mine sau pleaca pentru ca daca beau o sa ma dau la tine sau sunt beata si te iubesc. Acestea de obicei sunt sterse din memorie a doua zi. Mai...imi cer scuze daca am spus ceva aseara, nu mai tin minte...imi cer scuze. Te-am jignit?
Nu , nu-i nici o problema. era de la alcool...imi pare rau.
Alcoolul reuseste mereu sa le rezolve pe toate, tot ce vrei sa faci dar n-ai curaj il faci dand vina pe alcool. La fel si cu tot ce ai facut si regreti ca ai facut..dai vina pe alcool.
Cred ca asta e cea mai tare dintre toate replicile cu subinteles: eram beat(a), imi pare rau! Care inseamna, nu...tin minte perfect tot dar as prefera sa nu-mi amintesc.
Poate daca n-am stii atat de multe cuvinte am comunica mai bine. Printr-un limbaj al semnelor probabil. sau prin sunete si toate bineinteles...cu subinteles. Intelegeti ce vreau sa spun(;))

un mare L pe frunte, de la Singur

2008-10-13T05:17:00.000-07:00

Vesnica problema care apare atunci cand te desparti de cineva sau inainte de a te cupla cu cineva...singuratatea. Care nu ne lasa in pace si se ascunde pe langa noi tot timpul dar tot timpul. Uneori o cauti tu, alteori te impinge in fata masinii. Exista multi oameni singuri, dar nici un om singur fericit in ochiii celorlalti. Cand esti singur, toata lumea vrea sa te cupleze...:"Uite stiu eu un coleg de la contabilitate, bun baiat, cuminte, sta cu maica-sa...cred ca s-ar purta cu manusi cu tine"...sau..."Am o colega foarte draguta, nu am vazut-o cu nici un barbat pana acum deci clar e singura, se imbraca ea putin mai masculin dar cred ca pentru ca nu prea are incredere in ea...ce zici de o intalnire? "Mereu vei fi saracul sau saraca...si vei fi privit cu ochii tristi si intrebatori.."da e baiat asa bun si cuminte si frumusel, de ce nu si-a gasit si el pana acum o fata?" Parintii sunt cei mai afectati, au senzatia ca daca ai trecut pragul de 21 ani la fete si 25 ani la baieti si nu esti casatorit nimeni nu te mai ia si vei muri singur in casa cu multe animale. Dar sa trecem peste asta...
Cand esti singur nu te vor chema prea des la iesiri intre cupluri si daca o vor face, poti fi sigur ca mai este un scaun langa tine care va fi ocupat. Singuratatea surprinzator aduna destul de multi oameni langa tine, oameni care vor sa te ajute. Si asa ajungi sa te trezesti la diferite intalniri cu tot felul de oameni ca si tine speriati de ideea unui blind date sau a unui ajutor din partea prietenilor binevoitori. Mai exista si varianta de a iesi in cluburi si pe la cafenele pentru a cunoaste prietenii prietenelor prietenilor etc.
In cluburi e foarte amuzant pentru ca 3 sferturi din oamenii de acolo sunt singuri, restul sunt cupluri care n-au unde sa si-o traga sau oameni care au renuntat la orice speranta trecand demult bariera de singuratate si ajungand in sihastrie care vor sa-si mai aminteasca de ce e e aia socializare.
Si acele 3 sferturi sunt la agatat. Si cel mai tare este ca se stiu toti intre ei, sunt aceeasi si aceeasi tot timpul. (nu, nu vorbesc din proprie experienta). Ii stiu barmanii, ii stiu bodyguarzii, ii stie femeia de serviciu. Dar nici unul nu va recunoaste ca e la agatat, toti au iesit sa bea sau sa danseze. O partida inocenta de sex ar fi pur intamplatoare si neplanuita.
Singuratatea ne impinge la multe extreme: inchis in casa si uitat la filme siropoase, apelat la prietenii prietenilor, apelat la servicii matrimoniale sau la internet dating, variate animale sau ocupat timp cu diferite sporturi pentru a cunoaste oameni noi. Insa niciodata nu va recunoaste nimeni ca e trist sa fii singur. Toti care sunt singuri se simt bine singuri in club, la terase, la teatru, inconjurati de cupluri, la nunti, peste tot.
Dar singuratatea asta este si ravnita atunci cand esti prea acaparat de o persoana. E bine sa existe un echilibru care bineinteles este pur ipotetic si inimaginabil de realizat...daca apare echilibrul insa, va puteti numi prieteni nu iubiti si e trist sa fii singur cu cineva langa tine.

concluzie

2008-10-06T00:58:00.000-07:00

azi SUGE. rau...

La mine acasa nu-i ca la tine, doamna!

2008-10-05T23:57:00.000-07:00

Eu nu pot sa inteleg de ce Dumnezeu a creat vecinii. Si nu orice vecini, ci genul care cum aud un pas mai apasat pe hol se posteaza cu urechea pe usa si ochiul pe vizor, cei care daca te-ai impiedicat din greseala pe scari dupa ora zece si s-a intamplat sa scapi un ac cu gamalie incep sa urle ca faci zgomot si ca unii oameni au serviciu a doua zi, cei care daca esti tanar si stai cu chirie te ameninta cu politia pentru ca e o teava sparta in baia de serviciu pe care tu oricum n-o folosesti. Si toate astea bineinteles dupa ce a ai avut o zi grea sau e inceputul saptamanii si vrei sa te trezesti si tu optimist.
Astfel de vecini ar trebui sa aiba un bloc numai al lor. Un bloc in care sa se preocupe fiecare in parte de capra vecinului. Si asa toate caprele ar fi pazite si gatite probabil si ei ar vedea cum e sa iti bagi nasul in viata altora fara nici un motiv. Blocul respectiv sa contina in dotare babele care stau pe geam si urmaresc orice miscare pentru a o putea ulterior discuta total exagerat cu alte babe, acestea fiind strategic plasate la parter.
Sa mai contina mosul care urla la toti vecinii pentru ca el e nemultumit ca are pensia prea mica, baba isterica pentru care nimic nu poate fi vreodata rezolvat cu calm si fara politie si in rest toti batraneii care se iau de toti tinerii care stau pe scaun in masini, veteranii de razboi si babutele care isi pregatesc de cu seara gentile pentru a da cu ele in cap celor care isi permit sa le raspunda cand comenteaza.
Sa aiba bineinteles si burtosul betiv manelist care sa le ofere subiecte de discutie celorlalti si nevasta casnica gatita si aranjata si care...care nu stiu..e si ea pe acolo.
Blocul ala ar fi plin de pechinezi, dar plin si poate, din greseala, o pisica doua daca se nimereste o babuta singura. Ar fi si un fel de muzeu al mileurilor pe care stau bibelouri mai ales cele cu cai si cele cu pesti. O adevarata calatorie in lumea kitchului de altadata, in frunte bineinteles cu "rapirea din Serai". Ar fi extraordinar de politizat, probabil ca s-ar vota cu multe controverse presedintele asociatiei de bloc, administratorul ar fi extrem de ocarat dar si cel mai curios si implicat dintre toti gospodarii, ar exista sindicate peste sindicate, al veteranilopr, al babutelor cu geanta, al celor cu pechinezi femele si ai celor cu pechinezi barbati, ai celor cu pechinezi micsti, ar exista intalniri saptamanale pentru a discuta despre cat de bine a fost pe vremea lui Ceausescu si despre cat de impertinenti sunt tinerii, despre ce frumos si destept e catelul fiecaruia in parte si despre table.
S-ar face rezervari la bancuta din fata blocului pentru privit trecatorii, pe ore si pe zile, ar exista un orar de pastrat linistea intre 6 seara si 6 dimineata si intre 7 dimineata si 5 seara. Bineinteles si un orar de privit vecinii pe geam si pe vizor care s-ar corela cu programul telenovelelor si ar exista intalniri de povestire a episoadelor pierdute.
E bine insa ca exista si babute dragute, bunicutele de treaba care gatesc foarte bine si iubesc copiii, care mai pun o vorba buna si pentru noi, pe ele le-as pastra in bloc de dragul de a asculta povestea vietii lor care e mereu interesanta si variata.
Acum o sa-mi aprind o tigara si o sa-mi beau cafeaua de diminieata cu zambetul pe buze ca sunt la munca si nu mai am parte macar 8 ore de vecinul bucurestean de apartament.

Oh, what a fine day for science!

2008-10-01T02:03:00.000-07:00

Ok...am vrut sa scriu despre mahmureala, despre relatii, despre nu stiu ce-mi mai trecea mie prin cap...dar nu. am sa scriu despre obsesia generala a femeilor de a crede in ocult.
De ce? pentru ca ma urmareste peste tot.E un semn, nu?
Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebe o femeie ce zodie sunteti? Si inca de cate ori, bag mana-n foc...Eu de exemplu stiu ca sunt zodia pesti. Pun pariu ca cel putin o femeie dintre cele care sa zicem ar citi ca eu sunt pesti se gandeste la ce fel de om sunt, ca da se vede...chestii normale pe care eu nu le inteleg. Ce se vede? Am o coada pe care doar anumite femei initiate o vad? Imi scrie pe frunte? Nu. Am un comportament specific zodiei. Pestii sunt delasatori, sunt la doua extreme, sunt misteriosi, sunt alunecosi...asta cu alunecosi imi place cel mai mult. Pestii sunt alunecosi! No shit. In fine, zodia unui om iti spune multe despre viata lui dar si despre viitor si relatiile cu ceilalti. Si exista tot felul de site-uri de genul care te ajuta sa calculezi fix cacaturile astea. Si astfel..in loc sa munceasca, multe femei stau pe net si isi calculeaza astrograma, compatibilitatile, isi citesc horoscopul...alinierea planetelor, daca sa iasa din casa cu stangul si nu cu dreptul, poate isi vor gasi ursitul daca merg pe jos 7 kilometri...si in functie de asta isi ghideaza viata si isi ocupa timpul cu niste treburi inutile asteptand ulterior sa se intample ceva. Si se uita in stanga si-n dreapta...se aude greierele. Daca stati si cititi si va ocupati timpul cu aflat viitorul, viitorul o sa treaca...pe langa voi..o sa va faca cu mana...
Eu n-as avea o problema cu treaba asta daca nu ar vrea constant sa ma implice si pe mine. Adica, e imposibil ca dupa ce ma intreaba cineva ce zodie sunt sa nu inceapa sa-mi calculeze ascendentul, sa-mi spuna cum era luna in noaptea aia sau etc. Sincer, imi plac surprizele, imi place sa aflu din experienta si nu cred ca atunci cand voi cunoaste pe cineva voi veni cu un test grila prin care sa aflu cat de compatibili suntem ca sa nu-mi mai bat capul cu flirt si sex salbatic si d-astea.
Dar, obsesia femeilor de a stii tot nu se opreste aici. Exista atatea modalitati de a-ti afla viitorul incat fugiti fratilor, clar exista cel putin o femeie care stie cand va veni sfarsitul lumii. Chiar aseara o prietena mi-a zis ca Iisus cand va veni, va veni la noi in apartament si va suna inainte.
Alta modalitate de a-ti afla viitorul este ghicitul. In carti, in cafea, in palma, in bob de orez cred, in orice.Imi place treaba asta cu ghicitul. cuvantul in sine, ghicit...asta...nu stiu..prin definitie iti spune ca s-ar putea sa fie total eronat ce afli, daca s-ar numi "stiut cu siguranta ca asta ti-e viitorul" in carti, in cafea, in etc poate ca as incerca asa sa aflu o data daca mancarea de la pranz e ok macar de data asta sau iar comandam pizza.
Oricum ceea ce am observat cel mai mult este ca femeile cu preponderenta isi dau in orice despre ursit. Omul care va fi langa tine si langa care vei imbatrani. Si il cauta in cafea, in alinierea astrelor, in carti in orice numai in viata de zi cu zi nu. Adica, e ca si cum in momentul in care ai aflat tot ce se poate afla...pardon ai ghicit tot ce se poate ghici in orice el va pica...asa din cer, fix la tine in brate. Pentru asta exista matrimonialele domnisoare scumpe si dragi... testul grila inainte de a incepe ceva...voila! intalnirile online sunt cele mai potrivite..si pe langa asta...exista un dialog, o persoana fizica, palpabila de partea cealalta care nu este o tiganca cu fusta lunga sau o poza a unui hippiot cu voce inceata caruia ii place sa se uite la stele si un formular cu introdu data nasterii.
Am observat ca in ultimul timp si din ce in ce mai multi barbati cred in treburile astea...dar ei cred doar daca sunt cu femei, daca sunt intre ei..sa fim seriosi coaie, imi bag pula in prostiile astea muieresti. Si sunt chiar profund interesati uneori mai implicati decat femeile care i-au initiat. Bine ca mai sunt si cei care ar vrea...dar le e rusine. Si daca o femeie ii intreaba de zodii de ghicit de etc ei zic nu cu o fata parca plansa si cu o mica scanteie in inima ca poate femeia este atat de into it incat ii spune "cu forta". Baieti dragi, nu-i nici o rusine sa te intereseze ceva oricat de femeiesc ar parea. Atat timp cat nu incepeti sa faceti si voi altora este cat se poate de ok. Si daca tot vorbim de rusini si facut sau nefacut, daca tot am ajuns pana aici, mi s-a facut si mie astrograma. Mi-a facut-o o prietena ca sa vedem noi ce fel de om sunt si cu cine ma potrivesc, ca noi nu stiam adica...nici eu nici ea nu ma cunoastem si nici nu stim ce persoana imi place mie. Si imi zicea ea acolo ...ca mi se potriveste meseria de dictator...dar...ca sunt o persoana sensibila si atrasa de ocult:...si ca voi avea o relatie cu un sef. Ok, las dictatura pentru ativa ani, sensibilitatea pentru mai incolo si ocultul uite ce surpriza!..dar..bine, sef sef..insa...eu ce ma fac? ca acum eu am un sef de vreo 60 ani cu mustata si nevasta acasa...adica...trebuie?ca nu stiu cum functioneaza astea...si d-aia nici n-am vrut sa aflu si nu ma pasioneaza deloc.
Prefer calea demodata de a intalni intamplator pe cineva si de a comunica verbal cu persoana respectiva si vertical si orizontal si nu prin datul cu presupusul al unor persoane care poate au sau n-au habar despre ce vorbesc. Desi as vrea asa acum sa stiu ce avem la masa....

nf or not nf

2008-09-30T04:31:00.000-07:00

De ceva timp incoace cat mai multe persoane cunoscute fac parte din categoria nf. Se pare ca pe masura ce inaintam in varsta nu mai putem sa agatam la fel de des precum puteam inainte. Intrebarea este, avand in vedere ca varsta la care am ajuns nu este foarte inaintata...de ce? Te gandesti ca s-au desteptat pustoaicele, toti barbatii au devenit gay, e plina lumea de oameni urati...dar totusi, chiar nimeni? unul uitat de lume, in aceeasi situatie cu tine de care sa fii macar usor atras?
Adica, inainte aveai un grup imens de prieteni, va schimbati unii pe altii mai repede decat antrenorii la steaua si asa era o activitate constanta si intensa. Dar acum? Acum parca viata iti spune...da ce credeai ca totul e numai lapte si miere? treci la munca!
Si atunci....treci la munca...si iesi in cluburi cu baietii, respectiv fetele, in haita, pudrati si parfumati, in cautare de feromoni compatibili. Dar surpriza, nu e totul atat de simplu pe cat pare. Deja e totul atat de evident incat parca te-ai ascunde intr-o cutie si ai face o laba mica decat sa te duci la o gagica sa o intrebi cat e ceasul. Cu dansul mai greu, fetele danseaza intre ele, baietii se misca si ei usor deviat pe ritm...si daca ai avea o privire de sus, totul ar parea ca un joc constant de tetris in care cubulete tot se misca si nu-si gasesc locul.
Mai exista varianta sa te imbeti atat de tare incat sa vezi pe oricine bun si sa te trezesti a doua zi cu...Doamne, mai bine imi cadea sau se usca decat sa fi facut asta. De ce eu?
Daca ai renuntat la cluburi, mai exista varianta masina, mall, concert sau strada. Varianta biblioteca, intelegeti oameni buni, nu e plauzibila, ce rost are sa agati un om care vrea sa studieze sau sa citeasca? Te gandesti ca poate cine stie printre carti una mica? Sau in pauza de toaleta va strecurati pe langa bibliotecara si incercati sa nu faceti galagie?Oamenii care merg la biblioteca ori sunt saturati de sex pana in gat si vor si ei o pauza, ori nu au timp nici sa repire dar sa si-o traga.
Oamenii cand sunt nf se spune ca devin foarte irascibili.Eu zic ca sunt mereu irascibili doar ca atunci cand au pe cineva sunt irascibili cu persoana respectiva nu cu tine.
Sa fii nf pentru o femeie, de exemplu, poate fi o scuza foarte buna. Daca ai o perioada mai proasta si nu esti in perioada aceea a lunii..esti in perioada asta a lunii. Urlii, trantesti, urasti pe toti...lumea incepe sa se uite urat la tine...si tu, dupa ceva timp, vazand ca toti au un material consumabil atintit spre fruntea ta, spui senina...mai sunt cam nf asa. Stai linistita, oricum, daca n-o spui tu sigur ei o gandesc.
Cand un barbat e nf, e evident prin alt fel. I se citeste pe fata. Fata ii este la fel de umflata ca si coaiele. Este verde albastru si are ochii tremurati. Dar el se da cool. Si merge tantos la agatat, dupa ce a stat o ora in oglinda pentru a arata dirty shic. Si isi incepe seara cu gandul ca macar azi o sa pice ceva. Probabil el este norocosul care atunci cand si tu ai nevoie si esti foarte beata de suparare il vezi ok, miroase bine si nu necesita intretinere. dar asta e o sansa la o mie.
Dar nici el nu este scutit de toane si trantit la fel cum nici femeile nu sunt scutite de disperarea intiparita pe fata.
Suntem toti la fel si d-asta nu inteleg de ce nu reusim sa ne agatam reciproc.
Bine, mai sunt femeile care vor relatii serioase si ca atare atunci cand se combina cu un tip el fara sa stie are deja cativa copii si un labrador. Acestea sunt cele care se lasa greu. Insisti, insisti si daca ai norocul sa spuna da...mai bine mergeti la ea acasa pentru ca altfel a doua zi, baia ta va mirosi a pot pourrie(mi-a luat ceva sa gasesc cum se scrie) si nu-ti vei mai recunoaste sufrageria.
Pe de alta parte mai exista si barbatii de genul asta, care se vad deja mutati cu tine cand tu vroiai doar sa te destrezezi. Femeile care vor sa se destreseze sunt insa greu de depistat asa ca poti incerca...dar cu riscul sa prinzi prima varianta.
Pentru toti cei care sunt nf la ora asta, va pot spune, stati linistiti pentru ca nu sunteti singuri. Chiar, daca s-ar aduna toti oamenii nf la un loc cred ca s-ar face o gramada de sex. Ce ti-e si cu lucrurile astea, de ce sa simplificam cand putem sa ne plangem si sa alergam dupa iepurasi de neprins.

Jurnal de bord

2008-09-26T06:30:00.000-07:00

As fi vrut sa evit sa scriu despre asta...poate chiar sa scriu..dar..timpul meu liber ma preseaza. Lucrez...de ceva timp intr-un loc...plin de...viata. O spun timid, cu puncte de suspensie, usor in soapta ca sa nu ma auda cineva pentru ca si acum tot acolo sunt; intr-o mica pauza ce ar fi putut fi de tigara dar portofelul meu a luat taxiul fara mine acum ceva timp iar banii au zis sa-i tina de urat si ei.
Asa ca sunt in fata monitorului, cu ochelarii pe nas incruntata parca la cineva, cascand repetat de vreo ora incoace si trebuie sa vorbesc despre ceva ce ma macina demult. Ce este acel ceva? Locurile de pe scaun. Da da, acest subiect cliseic, redundant, probabil deja-vu-ist pentru fiecare in parte. La ce locuri de pe scaun ma refer...la autobuze, metrouri...mijloace de transport in comun.
De ce vorbesc despre ele tocmai azi? Pentru ca bineinteles, azi a avut loc un eveniment care mi-a reamintit de goana dupa locuri. M-am urcat linistita in masina spre munca, placut suprinsa ca am loc liber si nimeni nu ma impinge sa urc mai repede sau imi da un cot in gura pentru a ma depasi strategic in lupta pentru scaune. Masina lejera, cu locuri berechet, parca dadeam un bairam. Ma bucuram in sinea mea de una singura ca am prins linistea asta atat de ravnita de noi cei care stam si-asa prea mult jos.
Eh..in acel moment, ca un fel de...dar tu ce crezi ca viata e roz? e gri draguta, gri cu glas pitigaiat si ochelari de batranica...o batranica mi-a spus ca ea vrea sa stea in locul meu...sa ma dau la o parte sa se aseze. M-am comformat..na...era o batranica, mi-e frica asa de ele ca nu stiu ce au in geanta...si m-am ridica timida sprijinindu-ma de bara si hotarata sa nu mai stau jos ca probabil ma mai ridica cineva. Am incercat sa trec peste moment, sa ma duc iar in gandurile mele cand...aud acea voce pitigaiata in urechea dreapta si simt cum un cot ma inghionteste.

Pauza de meditatie:
Mai dar ce se intampla, e plin de batranici care pandesc tineri sa le ia locul sau ce? Un fel de scop in viata..ies din casa, ma sui in masina, imi pun baticutul de babuta simpatica sau imi iau palaria de mosulica serios, cu ochelarii pe nas si pandesc tinerii in statia de autobuz. Si cum vad unul ca s-a asezat pe scaun, pac ii dau una peste ceafa...treeciiii...tineretul din ziua de azi...offf

Revenind:

Nu, nu era alta, era aceeasi, aceeasi cu o voce pe care nu as fi crezut-o atat de puternica si un cot foarte ascutit. Ce se intamplase...afara ploua, geamul deschis, pic pic...la babuta pe fata..si nu-i prea convenii ei asa...deci in loc sa inchida geamul s-a gandit sa-mi ia mie locul din picioare. Da da, locul din picioare. Si nu asa oricum ci cu aceeasi violenta sedentara cu care ne-am obisnuit toti in lupta pentru locurile de pe scaun.

Eu una nu inteleg goana asta disperata, fara limita de varsta, de a sta jos. Oricum masina se umple pana la refuz si la un moment dat vei primii o lovitura pe undeva sau vei fi impins in geam. E adevarat, esti pe scaun cand se intampla asta...dar asta presupune ca nu mai esti la acelasi nivel cu cei ce te imping. Ajung sa te impinga cu burta sau fundul in fata. Daca nu te imping macar le plaseaza strategic acolo.
La fel nu inteleg nici insistenta de a sta pe un anume loc atunci cand sunt atatea libere. Mi s-a mai intamplat sa ma asez pe scaun, cu masina cu alte locuri libere si sa simt in ceafa o respiratie nervoasa sau o privire taioasa. Parca eram la spectacol si ma asezasem pe locurile rezervate. Imi pare rau, ma dau mai incolo, vad piesa din picoare numai nu dati cu geanta.
La fel de simpatice sunt si comentariile referitoare la tinerii care stau, fara vina lor pe scaun intr-o masina. se aduna asa un grupulet de batranei morocanosi care incep sa discute sa auda toata masina cat de nesimtiti sunt unii ca nu cedeaza locurile. si sta saracul tanar parca sperand sa se ascunda cu nasul in pamant si ascultand neputincios ocarile grupului. Si nici n-ai ce sa faci, sa le zici ceva? Te intreaba daca te simti...sa te ridici?e prea tarziu...sa te faci ca ploua...nu te lasa.

Din cate am observat eu mijloacele de transport in comun sunt sursa multor grimase ale penibilului la adresa noastra:pe langa tipicul scaun ar mai fi pipaitul in masina, mirosul de parfum abundent, certurile dintre sardine cand e masina ticsita de oameni, domnul sau doamna care insista sa avansati putin desi deja oameniii au luat forma masinii, discutiile despre cum se poticnesc unii in usa, incercarea disperata de a cobori si privirile ucigase ale celor care da, s-au oprit in fata desi coboara la ultima statie, secolul 21 care permite oricui sa isi poarte alaturi telefonul cu maneaua data la maxim si muulte altele. Pe masura ce mi se vor intampla le voi povesti cu placere.
Momentan scaunul a fost primul pe lista si jos palaria celor care sunt si-asa saturati sa stea la munca la serviciu si permit celor care nu se satura in a isi mari fundul de a sta si in masina pe scaun.

Durerea de a doua zi

2008-09-25T02:17:00.000-07:00

Aseara am iesit in crasma. La un suc cu o prietena, betiva cu certificat! Sucul acela de hamei a fost bun. Primul. Dar cum sa ma opresc acolo, ce maine am munca? Nuuu. Asa ca, inca o bere va rog. O gura de bere, un fum, o discutie, mai un zambet mai o barfa, se face tarziu. As merge acasa dar parca nu as merge. Trebuie sa-i spun la multi ani unui prieten. Ii spun, apoi ma reintalnesc cu pretena sa mai bem un suc de la revedere. Deja capul meu zambeste fara nici un fel de sinapsa de la creier...e totul bine, zambesc si ma transform. usor usor parca imi creste cocoasa, fata se topeste incercand parca sa se ascunda undeva sub pamant, corpul incepe sa duca o lupta acerba cu psihicul si eu, bineinteles, parca undeva in afara situatiei, zambesc. Pai ce altceva sa fac? E singurul gest de care mai sunt in stare.
Trebuie sa ajung acasa, e deja ora 23 dar eu sper sa am noroc si sa prind masina. La revedere, pup pup, ma duc in statie. Un om a facut greseala de a ma intreba daca a trecut demult masina. Nu , eu una cred ca o a vina. Omul incepe o discutie: eu cant aici la pian si tocmai ce m-au tinut mai mult si sper sa prind ceva. Unde, aici la festival 39?Da. A pai trebuie sa va plateasca bine, sa va dea bani de taxi!

Nu vi s-a intamplat niciodata sa va intrebe cineva ceva si sa nu puteti sa va abtineti in a-l minti? Sigur vi s-a intamplat! Nu stiu...v-ati sprijinit de o masina f tare si vine cineva si intreaba..vai ce frumoasa e? Cat ati dat pe ea? Pai...stiti....100.000 euro.
Sau va intalniti intamplator cu cineva intr-o bodega mizerabila in care va place sa va petreceti timpul si acela va intreaba: Veniti des pe aici? Nuuu...m-a tarat cineva.
Sau ascultati o melodie care chiar va place si zice unul..vai ce naspa e ...Da, da. Foarte naspa. NU pot sa inteleg cine ar asculta asa ceva. La fel si daca iti place de cineva, il vezi dragut dar vine unul si spune..cine mai, prostul ala? Nu mai, nu-l cunosti, era vorba de altul.
La fel si cu necunoscutii pe strada...stiti unde e strada...imi pare rau, nu sunt din bucuresti.

Asa si eu...ii spun saracului pianist ca ii cunosc pe patroni! Da, cine mai e ca mine. Si astfel am pornit o discutie in masina in care eu il sfatuiam cum sa negocieze o suma mai mare. Si discutii peste discutii cu vai cu chiu si eu care mai aveam putin si adormeam in masina...ca o adevarata mitomana...si apoi am coborat si m-a strigat sa-mi spuna cum il cheama...
Si am coborat cu un zambet atat de amuzat pe fata, cu care bineinteles am si adormit...zambetul care m-a urmarit de la inceput...pana chiar de dimineata. Iar de dimineata...am incercat sa-mi acopar prostia cu o palma pe frunte dar remuscarile s-au intiparit acolo...e prea tarziu acum...

Sunt un om rau, stiu, dar am sa incerc cat de mult pot sa ma tratez!

Nota de subsol

2008-09-24T07:38:00.000-07:00

Munca. Un lucru pe care am dorit mereu sa-l evit..dar cum fac ceva cum cineva imi spune ca muncesc. Pe stilul...ce faci acolo? A, scriam un blog...Muncesti? Te las
Unde mergem azi? Nu stiu..eu trebuie sa ajung acasa! A..ai treaba nu? Muncesti. Ne vedem maine
Ai doua secunde? Vroiam sa beau o cafea! A...saracul de tine, ai muncit mult, nu? oboseala...
Cei care te intreaba de munca in mod normal...nu au ce face! Dar! Mereu sustin ca sunt foarte ocupati!
Ce faci?Nu pot sa vorbesc. A..nici eu ca sunt la munca dar am prins un minut.
Alo da! Bai sunt foarte ocupat da te-am sunat asa intr-o pauza ca sa te intreb de sanatate...

Munca va fi mereu centrul lumii noastre. De fiecare data cand ai un job nou..vorbesti despre cum e acolo..despre cum sunt oameniii..ca esti entuziasmat..ca esti curios...
Dupa ce ai lucrat o perioada acolo vorbesti despre cum nu mai poti, cum nu mai vrei sa vezi pe nimeni pentru ca ii urasti pe toti si speri sa moara!ai vrea sa arda toti in iad..si apoi respiri greu si ai o privire ucigasa.
Apoi te hotarasti sa pleci si vorbesti despre cum ai scapat de toti idiotii si i-ai facut tu pe fraieri si e totul ok acum..esti un luptator...ai plecat la timp! Ai avut curaj! Si ai gasit un suuuper job

Si apoi o iei de la inceput.

Suntem lenesi. Toti. Absolut toti. Nu accept scuze! de ce? pentru ca oricat de putin am lucra suntem mereu obositi si mereu munca e prea multa, mai ales cand vine vorba de un ajutor sau favor:
Poti sa vii sa ma ajuti si pe mine sa car aia...nu pot, am muncit asa mult, sunt obosit, abia am ajuns acasa
Hai dai o bere? nu pot...ca am muncit toata ziua, mor de oboseala, ma duc sa dorm da poate dai tu maine una!
Cand ne vedem sa-mi dai si mie alea? Nu stiu..ca am atata treaba!!Ma termina de oboseala si imi ocupa tot timpul.

Si eu acum...chiar sunt foarte obosita asa ca ma voi duce acasa..pentru ca am muncit destul pentru azi

I hate my job

2008-09-24T06:53:00.000-07:00

Titlul nu e asa...doar pentru mine...e un fel de generalizare si un tribut fata de toti cei care tin piept unui serviciu care nu ofera prea multe raze de soare, decat in cazul in care acestea sunt, nu stiu...pe post de bat in fund.
Fiecare loc de munca este ca orice film american sau ca orice parodie la un film american, adica dupa un tipar. Daca nu se muleaza pe tipar o fi vreun film european sau oricum independent.
Tiparul respectiv va recunoaste mereu grupul din lumea gossip. Zic gossip ca suna mai stilat si n-as vrea sa aduc ofensa cuiva.
Acum ca am inceput cu asta sa vorbim despre structura interna a locului de munca referitor la oameni.
Avem pe primul loc acest grup din lumea gossip. Putem sa-l denumim generic...The Pussies. The Pussies sunt un grup mixt care ajuta la crearea de diferite relatii in cadrul firmei. Ce fel de relatii: de amicitie, de prietenie, de colegialitate, de mancat de cur, de fictiune etc.
Acestia vor fi mereu primii care afla tot, chiar daca nici cel implicat nu stie.
Sunt de asemenea cei care se ocupa de celebrele coloane ASA DA si ASA NU avand un simt al bagatului unde nu-ti fierbe oala foarte dezvoltat. Ii vei recunoaste pentru ca ies mereu la tigara in grup, prin niste semne numai de ei stiute, poate ascunse printr-un aruncat de pliculet de cafea instant ca in reclama aia...care nu a fost o idee originala! si se vor aseza mereu in locul din care au vederea cea mai buna.In The Pussies nu au acces decat blonzii, nu neaparat fizic, cei cu pantofi ascutiti sau cei care s-au impiedicat si au cazut cu capul intr-un cazan cu gel de dus sau apa de colonie. Toti au nasul mare.
Baza firmei, si cea care va fi mereu stapana pe situatie si de neclintit, nimeni putand sa o surprinda, este femeia de serviciu. Femeia de serviciu sau mai exact THE GRANDFATHER OF ALL KNOWLEDGE va fi mereu la curent cu tot ce se intampla. Ea este si legatura The Pussies cu irealitatea lumii gossip. De la ea vin toate informatiile greu de aflat find ca o retea de internet catre vietile tuturor angajatilor, un fel de google. Am putea sa-i spunem si Google.
O a treia categorie in firma sunt tacutii sau , hmm...un alt nume englezesc...Nusacolo! sau Lafelsifara sau Dansul Ploii.nu, dansul ploii, nu.. Cei care inca nu au reusit sa se integreze si care nu prezinta interes pentru nimeni decat in sensul de: uita-te la ciudatul ala cum e!De obicei miros urat sau asculta manowar(o gluma personala, nu are legatura cu formatia) sau pur si simplu sunt excesiv de timizi. Sfat...nu incercati niciodata sa va convingeti, in cazul in are faceti parte din aceasta categorie, ca va e bine acolo, ca sunteti mai tari decat toti, asta nu denota decat faptul ca sunteti total antisociali si ca oricum nici n-ati fi reusit sa va integrati.
O alta categorie sunt Eumaiubescpeminemaimultdecatpemama, un nume lung, il putem scurta si le vom spune The Dicks. The Dicks se inteleg cu The Pussies....The Pussies vorbesc cu si despre The Dicks foarte mult. Iar The Dicks se lasa idolatrizati si nu pot trai fara The Pussies care sug energie de la The Dicks. Din aceasta
categorie fac parte, bineinteles, sefii. Cei care ne fac noua zilele negre pentru ca nu au oglinda in birou sau pentru ca le-a crescut fundul. Fata de ei avem si vom avea o stima deosebita...undeva ascunsa intr-o cutie dintr-un depozit al unui supermarket gen cora sau carrefour dintr-un oras oarecare dintr-o tara mica din sud-estul Europei.
Ultima categorie..am lasat-o ultima pentru ca este cea mai importanta cea a celor care vin la munca pentru ca ei chiar vor sa isi faca treaba si sa castige un ban. Sunt cei mai oropsiti. Uneori ajung sa scrie bloguri despre tipare din firme sau despre situatii penibile..atunci stii ca e cazul sa schimbe jobul sau sa se duca la un control...o data pentru ca au prea mult timp liber si in al doilea rand pentru ca...nu asta e tot. Acestia sunt tinta si a The Pussies si a The Dicks.
In alte circumstante probabil s-ar intelege cu acestia, dar nu in spatiul incercuit de munca, munca doar a lor ca ceilalti au deja tot timpul ocupat cu ce am spus mai sus. Aici, nu pot decat sa fumeze, sa-si bea cafeaua si sa stea la calculator cu teama in suflet, cu o rasuflare grea in ceafa si raspunzand la intrebari de genul: Am fundul mare? sau Nu v-ati saturat sa fac eu toata munca? sau Ai auzit despre Cosmin? E gay! A...tu esti Cosmin? Vroiam sa spun Costin.

Acesta este o scurta descriere a structurii unei firme. Sunt sigura ca am uitat ceva...dar ce am uitat probabil sunt mici ramuri ale acestor grupuri de baza. Poate nu am terminat povestea aici...poate voi scrie si cum sa te porti cu cei din categoriile acestea...depinde cat ma mai tin sefii pe posturi pe blogspot si de cafea..si de tigara..si de...

Revenind la cu ce incepusem

2008-09-24T06:29:00.000-07:00

Titlu: Daca ceva e menit sa fie penibil...se va termina inr-un penibil benefic

Am invatat sa nu-mi mai fie rusine! Concluzia inceputului de text, intr-un cliseu total apoteotic: daca fugi de ceva, ti se va intampla cu siguranta si va fi de 10 ori mai penibil.
Cum am invatat asta? bineinteles...din experienta. Defapt, din repetate experiente. Cea mai recenta a fost chiar in wekeend-ul trecut.
M-am intalnit zilele trecute cu un fost prieten...as dori sa subliniez faptul ca am terminat relatiile intr-un mod demn de un film independent spaniol, pentru ca nu as vrea sa spun telenovelistic. Nu as fi vrut sa il salut asa ca m-am ascuns dupa nenumarate persoane, stalpi, pahare de alcool sau legat de sireturi in stilul zmeului care se face ca ploua si, minune! voinicul dispare. A mers, ceva timp, a mers si mai mult timp, aproape scapasem basma curata cu un zambet tamp pe buze si o rasuflare alcoolizata dar usurata.
Soarta insa, ca sa nu-i spun destinul, a facut ca lumea sa fie din nou prea mica iar eu sa am prieteni foarte aerieni si care beau din pahare de 0.05 l. Si asta n-ar fi nimic, de-asta suntem prieteni, dar il cunosteau pe respectivul acuzat...si l-au invitat sa stea cu noi la masa intr-o sinceritate simpatica dar...sa spunem simpatica punct.
Si in acel parfum de sinceritate privirile ni s-au intalnit si tot ce am putut sa fac a fost sa schitez un salut teatral si multe cuvinte de lauda, soptite prin intepaturi repetate la adresa celor care lansasera invitatia.
Recunosc, momentul nu a fost atat de penibil pe cat m-as fi asteptat..dar fuga aceasta inocenta l-a accentuat foarte tare.
Acum rad si spun..e mai bine ca s-a intamplat asa. Penibil dar de ajutor. Nu pot spune acelasi lucru si despre primul moment de o penibilitate demna de povestit pe care l-am trait, bineinteles in primul an de liceu.
Aveam obiceiul de a-mi procura in fiecare dimineata un ziar pe care il citeam atunci, prosport. Il luam gata de pe tipar, proaspat ca scos din...dus! SI il citeam cu pofta de fiecare data in drumul meu spre si dinspre liceu. Intr-o zi, in timp ce atenta stateam cu nasul in ziar, am observat un domnisor care ma privea si imi zambea. Am observat privirile accentuate si chipul interesant..defapt era bun tipul...si m-am intimidat. Am inceput sa-i zambesc si eu, sa il privesc asa pe furis si sa cobor foarte mandra de mine din masina cu ziarul la subrat, impachetat foarte atent, ca un adevarat cititor!
Cand am ajuns acasa, bineinteles, un final extraordinar si probabil previzibil dar pe care eu nu l-am intuit atunci, aveam fata plina de tus de la ziar...pe care il luasem de pe maini. A fost bine, am ras si m-am spalat pe fata. Dar m-am bucurat cand nu l-am mai intalnit a doua oara pe domnisorul respectiv!

The End

Wasted

2007-11-21T12:05:00.000-08:00

In stari de fum, in stari de fapt
In rotocoale, in impact
In vise-amare inghetate
As vrea sa le reneg pe toate,
In toate acestea am ramas.

Am fost si sunt, voi fi pamant.
In schite proiectate ma incant,
De dor, de simt, de tremurat
Pe rand sa le evit am incercat.

Parfum de seara, gust amar
Imi simt trairile-n zadar.
Inghit cu greu, respir in sec
In priviri negre ma intrec.
Pe toate-acestea le-am uitat
In prea mult incolor m-am intunecat.

Ascuns, desart, pustiu retras
In ganduri negre am ramas.
In stari de frig, in stari de fapt
In mine-nchis, in mine-abtin
Cu greu ascult, cu greu revin.

Mi-nghet seninul in bizar
Incerc, ma sterg, vreau sa dispar.
Din piept respir doar rosul sec
Alerg.
Pictat din cap pana-n picioare in nimic
Scurg constientul, imi prezic.

Un pahar rece, o vorba acra
Nu are ce sa ma intreaca.
Iti multumesc si nu accept
Sa mor in gol, intr-un concept.
Sau vreau, refuz, doar sa ma pierd…

In stari de fapt, in stari de fum
In rotocoale, in acum
In treziri mate sau impaturite
In soapte scurte sau predefinite
As vrea subit sa ma trezesc
In toate-acestea doar ma regasesc.

Am fost si sunt, voi fi nimic.
Ma schitez in visu-mi netrait
Din voi, din mine, din tus, din lut, ,
Pe rand reneg,aleg.
Un zambet mut.

intr-o patina cu piatra cubica-mi alaturi

2007-11-21T10:39:00.000-08:00

As vrea sa-mi smulg culcusul cald din piele,
sa ma ard in pamantul purificator,
sa-mi urlu glasul de copil
sa ma intorc la ce-am uitat sa fiu.

In limitele mele am tras cu linia alte limite.
Ma joc cu ele, sarind coarda printre idei,
imi dorm in gandurile cele mai uitate.
Noroc ca am ceasul desteptator langa urechea dreapta.

Ma cam jeneaza uneori ascutitul bisturiului
Dar nu pot decat sa impreunez timid palmele
Si sa trag aer in piept in intepaturi de tutun.
Sa-ncerc sa remodelez in ele acest chip nebun.

Ma trag durerile in mine, lipindu-mi os de os, piele de piele,
Ma orbesc treptat fixandu-mi amintiri demulte.
In timpan incepe sa-mi ticaie soptit un ritm recunoscut
Imi vorbeste si sufletului meu infirm parca o voce din trecut.

Sunt doar idei in tonalitati de copil
Bucatele dintr-o constructie antecedent daramata
Ai caror piloni se ascund in ridurile mainilor mele.
Curbura din spranceana e cea care mi-a amintit de ele.

Mi-am uitat o geana pe obrazul care s-a incalzit de rusine
In aducerea aminte a unei copilarii netraite,
In povestea unor talpi tocite de prea multe raspunsuri fara intrebari
In construirea unor puncte pe foaia unui desen in numere fara culori.

Imi refac pasii acum in spirale infinite vreau sa descopar
Sa imi refac oglinda unei priviri candva puternica acum abia schitata
In tremurul sacadat al inconstientului meu si al unui subconstient nenominal
Prin cercurile construite de curand nu fac decat sa ma ingrop in prea inevitabilul banal.
Al meu si doar atat

unii...altii...fest

2007-11-14T12:33:00.000-08:00

De obicei diminetile imi incep la fel…ma trezesc cu greu, deschid calculatorul, verific mailul, poate citesc ziare…fac un dus, beau cafeaua, ma imbrac si ies pe usa. Eh, de aici, totul devine o aventura. Fiecare zi are un gust diferit in momentul din care pasesc pragul. Ceva trebuie sa se intample, un lucru mic, inofensiv, care ma duce cu gandul departe si reusesc sa transform totul intr-o filozofare sau intr-o conspiratie. Nenumarate peripetii ascunse in detalii. Azi spre exemplu…dupa obisnuita trezire, m-am intalnit cu o prietena spre a procura invitatii pentru “Faust”, in cadrul Unifest. Da, ne-am gandit prea tarziu, dar nu asta e iesirea din cotidian. Dupa ce la ora 12 eram la fantana la Universitate, am incercat sa ridicam invitatiile de la Facultatea de Istorie…ei bine, nu. Se epuizasera demult si acestea si cele pentru orice spectacol de a doua zi si probabil pentru orice alta zi. Poate un bilet la Scorpions de saptamana trecuta din Sibiu am fi reusit sa luam, ca tot era intrare libera. Desi ne-am pregatit, inarmate fiind cu 3 carnete de student, nu ni s-au cerut, am primit din oficiu 3 invitatii la un film pentru ziua urmatoare. Totusi am zis sa insistam, stiam de mai multe centre, asa ca ne-am urcat intr-o masina sa incercam si la Drept. Cum totul nu putea sa devina decat din ce in ce mai complicat, in acea masina erau controlori care s-au gandit sa il evite pe tipul din fata si sa ne dea noua amenda. Ne-am conformat, merita daca reuseam sa luam biletele. Dupa vreo 10 minute, cat i-a luat domnului controlor sa completeze o amarata de amenda si in acelasi timp sa flirteze cu prietena mea, acompaniat pe fundal fiind de variate remarci rautacioase din partea noastra, am luat alta masina si am ajuns la Drept. Acolo, bineinteles, nu mai aveau invitatii. Stiu ca sfarsitul este previzibil, dar drumul a fost memorabil.

Revenind, ni s-a sugerat sa mergem la Casa de Cultura a Studentilor pentru ca acolo se gasesc. Domnisoarele de la Drept, ca adevarati viitori juristi ne-au aratat cu degetul foaia scrisa cu pixul, lipita de o cutie undeva intr-un colt, unde am fi citit direct, fara sa le mai deranjam de la a sta lejer cu fundul pe scaun, asa ca ne-am retras stanjenite lasandu-le sa-si continue studiul(le) depinde depsre cine vorbeau.

Asa ca am alergat cat am putut spre locul cu pricina. Acolo, stiu, supriza, un domn care tragea relaxat dintr-o tigara ne-a zambit inocent si ne-a spus…imi pare rau, invitatii nu prea mai sunt pentru nimic…nici azi, nici maine…daca vreti avem doar pentru cele doua exceptionale filme la care aveau si in cealalta parte. Am multumit si am intrebat daca, cine stie, mai exista vreo sansa in alta parte. A ridicat frumos din umeri, “poate la Grozavesti la sediul ASUB”. Ok. Mergem si acolo, nici o problema. Speranta moare ultima. Dar, inainte de asta, e si Veterinara aproape, sa incercam si acolo…am incercat…

Intr-o camera micuta, la o masuta, vreo 7 oameni impatureau flyere si ne-au invitat cu drag inauntru sa alegem. Nu pentru “Faust” pentru ca nu mai aveau, dar aveau pentru a doua zi la teatru. Fericite, carnetele mai aveau putin si ne sareau din buzunare,asa ca m-am aplecat increzatoare sa iau 3 invitatii( eram 2, dar aveam 3 carnete, o prietena nu putuse sa ajunga). In acel moment, s-a deslantuit iadul. Nu puteam lua decat una de persoana…nu conta cate carnete aveam, bun asa, e bine cand sti exact la ce sa te astepti. Primul gand a fost sa plec, sa ma reintorc peste o jumatate de ora si sa iau alta, era insa prea de tot asa ca am abordat un tanar care ne directionase mai devreme in speranta ca va intra el si va lua o invitatie pentru noi, dar cum nu se putea altfel, domnul facea parte dintre organizatori. Oricum, a fost amabil, ne-a sugerat sa rugam pe altcineva, ca trebuie sa fie…dar timpul ne presa…asa ca ne-am multumit cu cele doua si am fugit in Grozavesti. Dupa o ora de cautat si intrebat lume de la parterele caminelor am aflat ca “Zona asta nu prea se implica in chestii de genul asta”. Asa ca, resemnate, ne-am intors cu coada intre picioare. Era deja tarziu, ne chemau si treburile mai putin importante, munca, facultatea..

O zi inceputa normal, plina de optimism as putea spune acum juvenil, cu incredere in dragii nostri colegi, s-a dovedit o cursa inutila in a descoperi din nou cum stiu unii sa dezorganizeze totul. Multumesc oricum organizatorilor pentru aceste ore de sport…vorba lor..gratis…nu degeaba. Numai ca acum parca mai bine merge degeaba si nicidecum gratis.

Morala: Mai bine faci sport de placere si te duci si cumperi biletele decat sa zambesti la ideea de festival din partea studentilor pentru studenti. Mai degraba un festival din partea asociatiilor pentru studentii din asociatii…